5 jocuri pentru părinți obosiți

Sharing is caring!

”E nevoie de peste 200.000 de dolari, împreună cu cantități incalculabile de afecțiune, generozitate și înțelepciune pentru a educa și a crește un copil timp de 18 ani. Dar nu există pregătire, plată sau protecție pentru și față de circumstanțele copleșitoare în care se găsesc părinții uneori. Din punct de vedere economic, a fi părinte este echivalentul unui hobby. Obiceiul străvechi și munca îi îndepărtează pe tați de copii. Sărăcia, rasismul, sexismul și alte feluri de discriminări pun piedici strădaniilor părinților, adaugă stress și îi fac pe copii să sufere. Părinții sunt ținte sigure pentru critică.” spune Patty Wipfler, fondatoarea Hand in Hand Parenting în cartea ”Listen. Five Simple Tools to Meet Your Everyday Parenting Challenges”. ”Dar, fie că recunoaștem ori nu, munca unui părinte este vitală. Tu pui pe copil amprentele iubirii tale și a judecăților tale de nenumărate ori într-o zi. Acesta le va păstra cu sine întotdeauna. Le va da și mai depare. E o muncă ce dăinuiește.”, mai spune autoarea.

Așadar, știu că ți-e greu, că ești obosit, că muncești mult acasă și/sau în afara ei, dar ceea ce faci tu cu copilul tău este vital pentru el, pentru familia ta, pentru societatea în care vrei să te pensionezi și chiar pentru tine. Vin astăzi în întâmpinarea ta cu cinci idei de jocuri pe care le poți juca cu copilul/copiii tău/tăi atunci când vrei să continui să fii un părinte bun, dar oboseala îți pune piedici. Poate că le joci deja, dar acum o vei face conștient de însemnătatea jocului în viața copiilor. Jocul este cea mai naturală, distractivă și potrivită cale pentru a te conecta cu copiii. Jocul este lumea lor, dar a încetat să mi fie și a noastră. De multe ori ni se ridică părul pe ceafă când auzim inocentul: ”Mami/tati hai să ne jucăm!”. Oboseala este un obstacol greu de surmontat pentru mulți dintre noi. Dar, dacă eu am găsit jocuri pe care le pot juca cu un efort minim din partea mea, sunt sigură că și tu poți găsi câteva, iar de nu, îți dau voie să le folosști pe ale mele.

  1. Desenează împreună cu copilul tău

Te poți ușor conecta cu copilul tău dacă stați împreună la o masă sau întinși pe jos și desenați. Încearcă să fii cât mai aproape de el, înghesuiește-l un pic, împărțiți creioanele, amuzați-vă de desenele pe care le faceți. Puteți varia prin a face desene cu mâna stângă sau desene cu linie continuă. Matei a venit cu ideea să ne alegem fiecare 3 obiecte pe care să le desenăm cu mâna stângă. Ne-am amuzat grozav chinuindu-ne să desenăm ceva inteligibil.

Dacă de cumva ești un maestru al desenului sau ești ambidextru, greșește intenționat, dă pe lângă, fă să îți tremure mâna. Plânge-te de cât e de greu și bucură-te când ceva îți iese bine. Mulțumește-i micuțului pentru provocare și admiră-i desenul remarcând ceea ce i-a ieșit bine sau mai bine decât ție. E un joc cu efort minim din partea ta. Îl poți juca seara când te întorci de la servici, la restaurant în timp ce așteptați mâncarea, la medic în sala de așteptare, în tren sau avion și chiar în vizită la bunici.

E un joc în care poți cu ușurință implica mai mulți copii și chiar mai mulți adulți.

2. Fii comentatorul

Fie că e vorba de o cursă, un balet sau o după amiază leneșă, tu poți aduce conectarea și armonia în familie dacă faci pe comentatorul. Nu e nevoie să ai abilități deosebite, doar un pic de atenție. Te așezi pe canapea sau îți construiești un scaun special din pernele de la canapea, așa cum fac copiii mei pentru mine, și te apuci de comentat. ”Bine ați venit la prima cursă a personajelor de desene animate! Avem la start trei concurenți foarte bine pregătiți. Minnie are rochiță cu fluturași, ochii sclipitori și zâmbetul fermecător. Skye are tricou roșu, picioare puternice și e pregătită de cursă. Pisoi are ochii verzi, agilitate de felină și viteză năucitoare. Să înceapă cursa!!!” (Pune-te la curent cu personajele preferate ale copiilor tăi fie că sunt din cărți sau de la TV.) De aici te las singur să observi mișcări, sărituri, împiedicări, căzături și ridicări și toată frumusețea copiilor tăi.

O variațiune a jocului poate fi să faci pe obstacolul în timp ce comentezi. Poți foarte bine să stai întins pe covor, iar copiii să sară peste piciorul, mâna sau burta ta. Admiră fiecare reușită și construiește-le încrederea în sine. Distrați-vă și conectați-vă pentru a întări legătura voastră nativă.

3. Trânte cu perna de la canapea

Atât pentru nervi cât și pentru veselie, pernele de la canapea sunt un accesoriu important. Areta adoră să mă trântească la pământ când e nervoasă. Tot ce trebuie să fac este să iau în brațe o pernă de la canapea pentru a-mi proteja corpul de micile dar periculoasele mâini și picioare de Aretă. Mă așez turcește în mijlocul sufrageriei, mă asigur că nu este nimic în spatele meu de care m-aș putea lovi atunci când cad și aștept cu ”înfrigurare” să fiu dărâmată. Ceea ce stârnește de multe ori râsul sunt comentariile pre sau post cădere. ”Nu o să mă dărâmi niciodată! Eu sunt cea mai tare!”, zic chiar înainte de a mă prăbuși. ”Nu pot să cred!! Când te-ai făcut atât de puternică?!”, după ce am dat cu mutra de pământ. Sau ”Un schelet ambulant ca tine să mă dărâme pe mine? Nici o șansă!”, înainte de cădere și ”Mă, da tu nu ești schelet. Ești buldozer!”, după ce mă ridic anevoie de la pământ.

Din nou, e un joc pe care îl poți juca lejer atunci când ești obosit și poți implica toți copiii (dacă ai mai mulți). Copiii pot aștepta rândul sau pot tăbărî toți deodată pe tine, întârind astfel și legătura frățească. E potrivit atât pentru copilași mici, care vor învăța că nu sunt singurii care cad și că poate fi distractiv să cazi, cât și pentru cei mai mari care învață că pot fi puternici, cum să-și dozeze puterea pentru a nu te lovi și cum să coopereze mai mulți mici pentru a răstura un mare.

Un act de maximă iubire și compasiune am primit din partea lui Matei, care, o dată când i-am interzis accesul la tabletă pentru o perioadă lungă de timp, în loc să mă lovească de-a-adevăratelea mi-a adus nervos 2 perne de la canapea și mi-a zis: ”Ține-le! O să te doară!”. Apoi s-a aruncat cu toată puterea și greutatea pe mine (eu am vreo 60 de kile iar el peste 30, deci, da, ar fi putut să mă doară rău). Am fost impresionată până la lacrimi de gestul lui de bunătate. Având cele 2 perne nu m-a mai durut atât de tare, el și-a eliberat sistemul limbic de emoțiile puternice, situația a fost detensionată și conectarea restabilită.

4. Întâlniri pe canapea

Când chiar nu mai poți, ești ”rupt in cărămidă” și oasele tale au pur și simplu nevoie de o pauză, poți apela la clasica leneveală pe canapea. Fie că urmăriți un film și vă cuibăriți unii în brațele celorlalți, că citiți o carte sau jucați un joc de masă (board game), canapeaua poate fi locul vostru de întâlnire și conectare. Faceți din timpul acesta banal, unul de special. Spuneți-vă vorbe dulci, povestiți-vă ziua, îmbrățișați-vă sau priviți-vă (puteți juca chiar și ”cine clipește primul”. Asigură-te că pierzi de suficiente ori ca să fie distractiv.) cu dragoste și afecțiune.

E un joc ce poate fi jucat și cu partenerul de viață.

5. Fii spectator

Tot de pe canapea și cu minim de efort poți fi spectatorul copilului tău. Nu cunosc copil care să nu vrea să-ți arate un cântecel sau un dans pe care tocmai l-a inventat, un desen pe care l-a făcut, un colier din fasole sau un turn din cuburi. Fii primul lui fan, primul lui admirator, dar nu secret. Exprimă-ți toată admirația pentru efortul depus, pentru creativitatea și răbdarea de care a dat dovadă, pentru surpriza și bucuria pe care ți le-a făcut împărtășind cu tine creația, talentul și priceperea lui. Fii specific. Nu e nevoie să-l minți și să zici că e frumos. Spune-i ce calități ale lui apreciezi tu. Îi vei face un mare bine acum dar și pentru evoluția lui viitoare.

Spor la joacă!

Sharing is caring!

Articole pe aceiasi tema

Tagged with:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.