Cum s-a vindecat copilul meu de frica de câine

În dimineața aceea însorită de mai, nimic nu prevestea întâmplările următoare.

Cu bucle aurii si ochi senini și încrezători, Eva (20 luni) iese din casă pregătită să alerge prin curte și să se bucure de verdele crud de mai. Închid ușa și mă aplec să-mi leg șireturile când aud un țipăt de groază de afara. Mă reped în curte și o găsesc pe Eva încremenită pe terasă, țipând îngrozită. Nu văd nimic ce ar fi putut cauza atacul ei de panică. Verific să nu o fi înțepat vreo albină, întreb ce s-a întâmplat. Ea se scufundă în brațele mele  și mă împinge spre ușă. Nu poate vorbi (oricum de felul ei nu zice mare lucru), se îneacă în lacrimi și tremură incontrolabil. Chiar când deschid ușa pentru a intra, din spatele casei apare câinele nostru mare și negru dând vesel din coadă, se uită la noi și fuge înapoi. Acum înțeleg, Eva s-a speriat de câine.

Continuă lectura „Cum s-a vindecat copilul meu de frica de câine”