O pauză de cafea cu gust de poveste.

Sharing is caring!

Cu foarte puțin avânt muncitoresc, m-am apucat să scriu un articol despre aniversarea unui anișor al cafenelei Fika. Nu prea aveam inspirație fiindcă aveam multe pe cap și tot felul de chestii care nu-mi ieșeau. Dar am reușit să scriu ceva decent fiindcă mi-s dragi băieții ăștia și nu voiam să-i dezamăgesc. Urma să dau publish când am observat că picase netul. ”Să dau save”, mă gândesc. Proastă mișcare! În doar câteva secunde tot ce muncisem în ultima oră a dispărut în neant. Ce-am făcut?

Primele câteva minute m-am uitat tâmp la monitor (noroc că în urechi îmi cânta Pablo Alboran și nu mă lăsa să mă dau cu capul de monitor). Apoi alte câteva minute am căutat soluții pentru a recupera ”opera”. M-am înfuriat când am văzut că nu am ce face, dar nu mă puteam manifesta (”colegii” mei de ”birou” n-ar fi apreciat deloc). Așa că m-am lăsat pe scaun deznădăjduită și am continuat să-l ascult de amicul Pablo până când a trebuit să plec după copii.

Ziua mea a continuat în aceeași notă. De la grădi mi-au zis că unul din copii nu mănâncă, nu doarme și se încruntă la toată lumea (WHAT??) și că trebuie să facem ceva în legătura cu asta. În mall am umblat o oră în urma a doi dintre copii cărând în mână gecile lor, jucăriile și sticlele cu apă, mai ceva ca Moș Nicolae. Mai târziu, în supermarket un alt copil de-al meu s-a prefăcut (acum așa îmi place să cred, dar atunci eram sigură de contrariul) că își șterge mâna uleioasă de mine, iar reacția mea a fost să-l plesnesc peste cap (yeap, eu instructorul de părinți!), exact când pe lângă noi trecea o cunoștință. După ce ne-a văzut în această ipostază, a ales să se ”prefacă” și ea că nu ne vede.

Lacrimi de furie și de rușine față de mine și de reacția mea mi-au năvălit în suflet și cuvintele mi se înecau în gât. Am uitat complet de Fika și de articol. M-am închis în mine și următoarele câteva minute am fost ca Olaf sub propriul nor, doar că al meu era cenușiu și arunca fulgere. Din fericire soțul meu era pe fază și m-a întrebat: ”ești bine?”, iar eu am avut inspirația să recunosc ”NU!”.

Atât a fost suficient să înțeleg că cineva mă vede, mă înțelege și că voi găsi o soluție pentru toate situațiile pe care mi le scoate viața în cale. Starea de spirit mi s-a schimbat complet, am dansat la ora de Tango, m-am giugiulit cu unul din copii la somn și am avut o discuție cu soțul meu (așa cum îmi doream de mult).

Bine, dar ce au toate astea de a face cu Fika?! Păi au. Așa cum zice Brené Brown, ”I moved”. Mai exact în loc să scriu așa cum îmi place mie, încercam să fac lucrurile să iasă pe placul celorlalți, pierzându-mi vocea și luptând împotriva mea. Ceea ce nu era deloc conform cu conceptul Fika. La Fika e despre oameni, despre comunitate, despre susținere reciprocă și despre a fi tu însuți. Cum frumos zice proprietarul, ”Fika este un concept, nu un brand, nu o franciză și prin urmare nu copiem nimic din afară. Ne place să credem că fiecare dintre noi merită să aibă o pauză de cafea sau mai multe într-un loc cum este cel creat de noi”.

Acum am revenit la cafenea, mi-am luat un ceai aromat și pot să vă spun și despre Fika nu numai despre mine. Chiar dacă au doar un anișor, cei de la Fika au reușit să creeze o comunitate de oameni frumoși în jurul lor. Producători de vinuri, de pâine, de lumânări parfumate, oameni care scriu cărți, oameni care îi învață pe alții să scrie, oameni care fac mâncare minunată și oameni care aveau nevoie de un spațiu primitor unde să-și desfășoare talentele.

Evenimentele care se fac la Fika sunt incluse în seria #AltfeldeSeri. În #AltfeldeSeri oamenii se adună la Fika din plăcere și cu plăcerea de a petrece o seară în oraș, ALTFEL. Într-o zi obișnuită, fie ea de la începutul săptămânii sau de la sfârșit, mergi la Fika și ieși din cotidian. Frumos e că poți și TU organiza ceva aici. Cei de la Fika au creat acest spațiu special pentru a-i da orice destinație este utilă comunității.

Poți veni la Fika, dacă îți place să citești, pentru că găsești aici Raftul Aliniat cu cărți de la Librăria Humanitas și Filit și cărți cu autograf. Dar umblă zvonul că în curând va fi și un raft cu carte pentru copii. Poți veni la Fika dacă îți place cafeaua bună (evident, Fika = pauza de cafea), ceaiul aromat, berea și patiseria artizanală, culoarea albastru, culoarea galben, băieții frumoși, conversația inteligentă și acțiunile caritabile.

Bine, vă mai spun despre asta și gata. Fika găzduiește și anul acesta Campania ShoeBox. Este vorba despre o campanie începută în 2007 în zona Clujului și răspândită apoi în peste 66 de orașe din țară și străinătate, prin care oamenii sunt încurajați să umple o cutie de pantofi cu lucrușoare și bunătăți pentru cei mai puțin norocoși decât ei. Dacă aveți o cutie de pantofi și lucruri frumoase, dar care vă prisosesc, puneți-le împreună și aduceți-le la Fika. Băieții se ocupă să ajungă unde trebuie.

Gata cu povestitul că mi se termină ceaiul. Treceți voi pe la Fika, vedeți cum e și povestiți-mi și mie ce v-a plăcut cel mai mult. Și nu uitați să aveți grijă de voi, să vă răsfățați din când în când și să vă bucurați de viață, altfel ajungeți ca mine sub norișorul cu fulgere.

Sharing is caring!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *