Salvamarul de creiere

Sharing is caring!

Servus, Irina! Poți LP de la 9 sau de la 11? Mersi! – Pot. Ne auzim la 9!

Dacă doarme bebe în juma de oră ne putem auzi pt. 5 min?Sigur.

Nu doarme. Putem amâna?Sigur. Eu pot mâine de la 8:30 sau după 17. Dă-mi un semn.

Ciao! Miercuri sau joi ai ceva timp de LP?Pot miercuri dimi.

De la 8:15 e OK?Perfect!

Sorry, nu pot mai repede de 9. Mai poți atunci?Din păcate, nu 🙁

Bun, altă dată.Cu siguranță! 🙂

Dacă ai 5-1o min pt. LP azi, te rog să mă suni.Sorry, abia acum am văzut mesajul. (3 ore mai târziu) Mai poți acum?

E OK. Am rezolvat deja.

LP?Aș vrea 🙂Te sun în 3 min.”

”Ciao, Irina! LP? – Se pare că pot :). Cât timp ai? – Cât ne e bine amândurora.”

Facem LP de la 21:30-21:45?Sorry, nu am cum. Îți trimit o îmbrățișare!

Bună dimineața! (7:45) Dacă ai timp de LP azi, dă-mi un semn. Te pup!Acum? 🙂Acum sună bine! Stai să iau căștile. – Te sun, da? – Da! Da!

Când ești în vacanță ai pe lângă tine tot felul de salvatori. Ai salvamar ca să nu te îneci, ai restaurante ca să nu gătești, ai entertaineri ca să nu te preocupi pentru copii. Dar când creierul tău își ia vacanță, cine te salvează? Eu am găsit răspunsul în abordarea Hand in Hand Parenting: Parteneriatul de Ascultare sau Listening Partnership (și de aici prescurtarea de LP întâlnită mai sus). Schimbul de mesaje de mai sus era strigătul de ajutor al unei mame cu creierul în vacanță (adică eu) către o altă mamă (adică partenera mea de ascultare) care să o asculte și să o ajute să-și recupereze gândirea rătăcită.

Fie că ești la capătul răbdării din cauza miorlăielilor infinite ale copiilor, fie că ești la menstruație și emoțiile tale au luat-o razna, fie că cineva a făcut o remarcă referitoare la burtica ta ce ți-a reamintit cât de urâtă și grasă te simți uneori și lista de ”fie” poate continua mult și bine, oricare ar fi sentimentele care te blochează să fii persoana dulce, suavă și bună care ești de fapt, poți apela cu încredere la un Parteneriat de Ascultare.

Parteneriatul de ascultare este unul dintre cele cinci instrumente de parentaj concepute de Hand in Hand Parenting. În ce constă? Parteneriatul de ascultare (Listening Partnership) este un acord verbal între doi adulți care stabilesc să se asculte și să se ajute reciproc să se elibereze de emoțiile puternice pentru a-și debloca sistemul limbic și a-și recăpăta puterea de a gândi rațional. Se angajează să nu se judece, să nu-și dea sfaturi și să păstreze confidențialitatea celor auzite în timpul sesiunii de ascultare.

Atunci când ne simțim deconectați, răniți sau ne comportăm aiurea, un singur lucru ne dă permisiunea să dăm drumul sentimentelor și să primim înapoi atenția și afecțiunea celorlalți: ASCULTAREA. Iată ce se întâmplă, din punct de vedere științific, cu creierul nostru și de ce este atât de importantă ascultarea pentru bunăstarea noastră.

Un pic de știință – creierul uman

Creierul este format din trei mari părți: trunchiul cerebral, sistemul limbic și cortexul prefrontal. Trunchiul cerebral sau creierul reptilian face legătura între creier și măduva din coloana vertebrală. El este un fel de manager de operațiuni – are grijă de sănătatea fizică a omului – guvernează reflexele, bătăile inimii, respirația și alte funcții corporale și reacționează instantaneu la orice amenințare de pericol. Supraviețuirea omului depinde de munca vitală pe care o face această parte din creier. Sistemul limbic este compus din mai multe părți care, împreună, formează centrul socio-emoțional al omului. Sistemul limbic este ca un radar invizibil care permite ”citirea” emoțiilor celorlalți. Datorită lui putem să ne dăm seama de intențiile altor persoane ”citindu-le” limbajul corpului, expersiile feței și ale ochilor, tonul vocii, postura și mișcările. Cu ajutorul lui formăm relații sociale. Atunci când primim mesaje de siguranță și conectare, incluziune și protecție, sistemul limbic își poate face treaba de întermediar între celelalte părți ale creierului. Dacă se simte conectat, el deschide calea de comunicare către cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal vibrează ca un pian bine acordat făcând diferența dintre om și animal. Parte din creier cel mai recent evoluată, cortexul prefrontal este centrul rațiunii, al atenției, al învățării și este responsabil cu controlul impulsurilor. Când ne simțim conectați toate aceste părți își fac treaba și omul acționează responsabil. Când suntem deconectați, ne simțim amenințați (de ceva real sau imaginar), sistemul limbic închide comunicarea cu cortexul prefrontal și predă frâiele acțiunii către creierul reptilian care trebuie să facă tot posibilul pentru a ne ”salva”.

Ce-i cu toată teoria asta științifică și ce legătură are ea cu mesajele de la începutul articolului? Vreau să înțelegi foarte bine că expresia ”băi, tu nu gândești!” e adevărată. Uneori chiar nu gândim. Nu e vina noastră. Creierul nostru are în capul listei de priorități supraviețuirea și abia apoi relațiile sociale. El își face treaba de a ne ține departe de pericole. Numai că unele pericole sunt doar răni din trecut, din copilărie care îl induc în eroare și îl determină să reacționeze în mod eronat. De exemplu, cunoști pe cineva nou, dar care seamănă cu profa ta de mate care te-a umilit în gimnaziu. Reacția ta imediată va fi să o displaci pe persoana respectivă, fără să-i dai șansa de a o cunoaște, pentru că o asociezi cu profa antipatică. Sau copilul tău nu vrea să mănânce și trântește farfuria pe jos. Ție îți vine să-i dai una peste cap, pentru că ție așa ți-au făcut ai tăi când erai mic. Te vei abține să o faci, pentru că rațional știi că nu e bine și că nu ajută, dar într-o zi vei izbucni din senin fără să te poți abține. Te vei învinovăți și vei adăuga stres creierului tău deconectat, când tot ce-ți trebuie pentru a te ”vindeca” de rănile vechi este să fii ascultat.

Cum ne folosim de Parteneriatul de Ascultare

Ajungem acum la mesaje. Schimbul acesta de mesaje s-a petrecut între mine și una dintre partenerele mele de ascultare. În mod normal, Parteneriatele de ascultare se desfășoară regulat la o ora și dată stabilite în prealabil de cei doi parteneri. Vara, însă, este foarte dificil să ai un orar fix. O soluție a fost să ne anunțăm nevoia sau disponibilitatea pentru LP  (Listening Partnership/Parteneriat de Ascultare) prin SMS. Apoi ne sunam și ne descărcam emoțiile după trebuință: râs, plâns, ”diaree verbală”, țipete și mișcare. Unei alte partenere de-ale mele și mie ne-a fost foarte util doar să ne trimitem câte un mesaj scris în care să ne descărcăm emoția imediată, până reușeam să ne auzim efectiv. În loc să-mi pierd controlul pentru că feciorul meu a aruncat cu sucul în mine, am trimis un mesaj, mi s-a răspuns și am ”vărsat” tot năduful în spațiul sigur al Parteneriatului de Ascultare. În loc să stau tristă tot concediul pentru că toate mergeau pe dos, am scris un mesaj cu toate grijile mele partenerei mele de ascultare și am primit înapoi afecțiune și înțelegere și curajul de a căuta soluții.

Tot ce ni se întâmplă atașat de un sentiment puternic, se stochează în sistemul limbic și se ”rulează” din nou atunci când ne întâlnim cu o situație asemănătoare. Dar dacă descărcăm greutatea sentimentelor în cadrul unui Parteneriat de Ascultare, în prezența unui adult încrezător, afectuos și blând, atunci întâmplarea respectivă își pierde treptat din putere și nu ne va mai deranja pe viitor.

Să vedem cum funcționează.

Eram într-un parc cu copiii, Matei le necăjea pe fete. Eu aveam o sticlă de apă în mână și după legea Talionului am vrut să i-o plătesc, așa că i-am turnat câțiva stropi în cap. El s-a simțit foarte umilit și a început să plângă. Eu am încercat să o dreg ținându-i tot lui morală. A doua zi exact când să ieșim din casă pentru a pleca undeva, el a luat o sticlă de suc și a încercat să mi-o toarne în cap. Creierul meu reptilian și-a făcut treaba rapid, eu parând cu îndemânare sticla, reușind să împrăștii sucul în tot holul, pe bluza mea și pe părul surorii lui mai mici. Mi-am înghițit nervii. Am strâns, spălat, schimbat.  Am rugat-o pe sora mea să-i ia pe copii și să mă aștepte în fața blocului și am trimis un mesaj de urgență către partenera mea. Știam că altfel voi fi nervoasă toată ziua și mă voi gândi numai la asta. Timp de 5 minute am ”țipat” la fecior, am rememorat o amintire din gimnaziu și am ”țipat” la cel care mă umilise atunci și am plâns pentru neputința mea de a-l opri. Partenera mea m-a ascultat cu căldură și m-a asigurat că sunt în siguranță. Apoi am ascultat-o eu pe ea vorbind și plângând despre greutățile cu care se confrunta. După convorbire, mă simțeam ușoară, deschisă, aproape veselă. Am petrecut după amiază vizitând grădina zoologică, iar când am ieșit, Matei a venit la mine, m-a îmbrățișat și mi-a spus: ”Mama, îmi pare rău că am vrut să-ți dau cu sucul în cap.”. Atât de simplu, dar profund și, mai ales, sincer. Și eu mi-am cerut iertare pentru că uneori mă comport fără să gândesc și l-am asigurat că îl iubesc și că voi încerca să fiu o mamă bună pentru el.

Nici unul dintre noi nu a rămas cu sechele. Eu am folosit Parteneriatul de Ascultare pentru a începe procesul de vindecare a unei o amintiri ce făcea din mine un monstru și pentru a nu recurge la vechile metode folosite în astfel de cazuri. Matei s-a scăldat în blândețea mea și a înțeles singur că nu procedase corect, ba mai mult, a știut și ce trebuie făcut pentru a îndrepta lucrurile.

Ascultarea prin Parteneriatele de Ascultare salvează viața socială. E un remediu vechi de când lumea de care avem nevoie să ne reamintim. Voi ați încercat?

Sharing is caring!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *