Puținele dăți când mama ne făcea semințe coapte și ne dădea voie să le mâncăm în dormitor era atunci când era meci de fotbal la televizor. Tata ne făcea tocuri din ziare pentru coji. Noi, fetele, puneam pietricele sau grăunțe de porumb (din alea pentru floricele) în sticle goale, pregăteam făcălețul și o tavă ca să facem gălăgie și ne adunam cu toții în fața cutiei magice care ne aducea mai aproape de Hagi, Popescu, Dumitrescu, Stelea și ceilalți. ”Ro-mâ-ni-a” strigam și băteam de șase ori sacadat în tavă. ”Ro-mâ-ni-a” și scuturam din sticlele gălăgioase.
Așa era atunci, pe vremea mea. Serios, e cam mult de atunci, încă scriam anul cu cifra 1 la început, deci pot să zic ”pe vremea mea”. Așadar, pe vremea mea era fain de tot. Vecinii erau plămădiți din același aluat așa că nu-i deranja cu nimic atitudinea noastră, ba mai mult atunci când dădeau ai noștri gol băteam cu toții în țevile de la calorifer sau ieșeam pe balcon și strigam cu la unison ”Gooooooooooooooooll!!! Gol! Gol! Gol!!!”.
Astea erau momentele cele mai dragi mie. Toată familia se aduna cu un scop comun: să-i încurajeze pe fotbaliștii români, să mănânce semințe și să bea bere. Pe bune, ai mei nu beau bere decât la meciuri. Și Doamne, ce mai era când câștigau ai noștri împotriva unor echipe mari și faimoase precum Anglia, Columbia, Franța. Eram cu toții în al nouălea cer, în stradă, pe bulevard. Pot să spun că fotbalul ne lega cu un fir invizibil.
În 1998 ne făcusem un steag din tricourile copiilor de pe scară și îl arboram cu mândrie la balcon. Era felul nostru de a susține echipa. Probabil dacă am fi avut Facebook am fi ajuns virali, dar nu aveam. Până și majoratul mi l-am serbat urmărind un meci de fotbal al României. De data asta am putut să beau și eu bere. A fost un ritual de trecere cu toate elementele necesare.
Dacă mi-am dorit ceva vreodată a fost să le spun oamenilor ălora cât de mult bine ne-au făcut, cât îi admir pentru rezultatele obținute și cât îmi doream să fiu băiat și să joc alături de ei la Campionatul Mondial. Am avut ocazia ieri, la Caravana Bergenbier să le transmit toate astea prin intermediul lui Bogdan Stelea, portarul de nota 10 al Naționalei de Aur și al lui Gabi Balint, al cărui palmares include singura Super Cupă a Europei câștigată de vreun club românesc de fotbal și postul de antrenor secund în perioada de glorie a fotbalului românesc (1994-1998).
Așa mi-am petrecut ”mom’s night out” cu bere și oameni faini. Îi includ aici și pe bloggerii ieșini pe care am avut plăcerea să-i cunosc sau să-i reîntâlnesc la #Blogmeet.
Mamele sunt multe chestii: bucătari, doctori, psihologi, femei de serviciu, prințese, etc. Azi #EuSunt12 și îmi place. Și mai erau și alte mame acolo, pentru că toate avem nevoie de câte o pauză.