Cum diminuăm fenomenul de bullying?

Sharing is caring!

Ne petrecem o mare parte din viață în online. Fie că administrăm o pagină de Facebook, avem un blog sau un site de prezentare, ori pur și simplu suntem abonați la diverse canale media de informații, – suntem online. Acolo avem șansa în antiteză de a fi anonimi și complet expuși. Ne putem ascunde imaginea în spatele unui pseudonim, a unei fotografii sau al unui business. Dar nu ne putem ascunde și inima de comentariile răutăcioase.

Fenomenul de bullying este puternic răspândit printre adulți, dar mai ales printre copii. Ei sunt campioni la timpul petrecut online, însă fenomenul de bullying este prezent și în interacțiunile offline din curtea școli, din mijloacele de transport în comun și chiar în familie. Online-ul nu face decât să amplifice situația.

Potrivit Bullying Statistics, peste 80% dintre adolescenți folosesc telefonul și internetul. Jumătate dintre ei au fost agresați online măcar o dată, iar în 2018 în, România, 11% au fost abuzați constant. Poreclele, răspândirea de zvonuri, transmiterea de mesaje răutăcioase sau comentarii pline de amenințări, umilirea, excluderea și luarea în derâdere, sunt doar câteva dintre metodele prin care copiii sunt agresați în online, potrivit www.telefonulcopilului.ro. Neadresată, această formă de agresivitate poate duce la anxietate, depresie și chiar suicid. 

Ca părinți, avem datoria să îi sprijinim pe copii să revină la lumină, la bunătatea și afecțiunea care-i caracterizează. Atât cei care sunt abuzați, cât și cei care se comportă ostil, sunt copii. Ei au nevoie de ajutorul nostru pentru a găsi calea de comunicare potrivită pentru situația lor.

 M-am întrebat ce putem face concret și am întocmit o listă de idei.

Să fim pe fază

Să băgăm de seamă când comportamentul copilului se schimbă brusc. Să observăm când are dificultăți în a comunica cu noi sau cu cei din jur. Când evită situații sau activități care până acum îi făceau plăcere, când vorbește mult despre o întâmplare care i s-a părut foarte amuzantă, etc. Să ascultăm. Să luăm aminte. 

Să încurajăm comunicarea

Putem pune întrebări, dar pe un ton blând, interesat, fără să acuzăm sau să luăm partea până nu avem mai multe detalii. Să-i arătăm că poate avea încredere în noi și că ne poate povesti orice ascultând fără să judecăm. Haideți să înlocuim ”Cum a fost la școală” cu ”Ce s-a mai întâmplat interesant/deosebit pe la școală”, ”Ce ți-a plăcut azi”, ”Ce nu ți-a plăcut”, ”Cum te-ai simțit când….”.

Să aflăm cât mai multe detalii, dar să lasăm bocancii la ușă. Fenomenul de bullying nu se rezolvă intrând cu bocancii în sufletul copilului. Este nevoie de răbdare, blândețe și multă încredere.

Imagine de John Hain de la Pixabay 

Să fim părtași la comportamentele pozitive

Să lăudăm și să încurajăm comportamentele care ne plac. Să o facem cât mai explicit. ”Mi-a plăcut când ai ajutat-o pe surioara ta mai mică azi”, ”Mă simt foarte mândră când te aud cum vorbești cu bunica”, ”Îți mulțumesc pentru că azi ai respectat timpul de tabletă stabilit”. Să-i încurajăm să facă bine, să ajute și să modelăm astfel de comportamente.

Să-i tragem la răspundere pe cei care au comportamente neadecvate

”Frățiorul tău s-a simțit jignit azi când i-ai vorbit urât. Acum plânge în bucătărie. Cum ai de gând să îndrepți situația?” Este oportunitatea perfectă să se gândească la ce-a făcut, să caute soluții de remediere sau să-și lucreze propriile blocaje emoționale care îl fac să se comporte astfel având suportul emoțional al unui adult iubitor.

A trage la răspundere nu înseamnă să criticăm sau să pedepsim. Înseamnă mai presus de orice să nu trecem evenimentul cu vederea, să-l analizăm și să învățăm din el.

Să ne spunem povestea

De multe ori și cu cât mai multe ocazii. Copiii au nevoie să știe că nu sunt singuri, că nu doar lor li se întâmplă. De orice parte a baricadei ar fi, au nevoie să audă povestea noastră. Mai întâi ar fi bine să ne luăm timp pentru a vindeca rănile vechi apelând la Parteneriatul de Ascultare (instrument Hand in Hand Parenting) sau la ajutorul unui psiholog. Apoi să ne spunem povestea ca un adult responsabil.

Dacă am fost umilite, poreclite, agresate să le povestim cum ne-am simțit, ce am făcut sau ce am fi vrut să facem dacă am fi putut. Dacă am fost în tabăra agresorilor, să le povestim ce făceam și să ne asumăm, ca adult, greșeala. Să ne întrebăm cu glas tare ”oare cum se simțea colegul meu?”, ”cum altfel aș fi putut să mă comport” și chiar să-i implicăm pe copii în găsirea unor moduri diferite de a acționa.

Să judecăm mai puțin

Avem tendința de a ne transforma în justițiari și a judeca alegerile copiilor noștri. Haideți să le arătăm că suferința și frica sunt de multe ori la baza comportamentelor de bullying. Să-i ajutăm să găsească puterea de a gestiona situațiile în care se găsesc. Puterea venită din suferință se concretizează în violență și nesăbuință. Puterea venită din încredere în sine se transformă în fapte bune, acceptare și sprijin. Așadar să ne concentrăm să creștem încrederea în sine a copiilor.

Imagine de Henning Westerkamp de la Pixabay 

Să creăm spații de siguranță pentru a încuraja comunicarea

Când oferim copiilor Timp Special (Instrument Hand in Hand Parenting), momente de atenție 100% îi ajutăm să se simtă ascultați, înțeleși, văzuți, iubiți, luați în seamă, importanți. Când au paharul emoțional plin cu astfel de sentimente știu să facă alegerile potrivite, să se înconjoare de oamenii potriviți și să ofere la rândul lor iubire. Uneori ascultarea înseamnă să fim acolo când au sentimente puternice, contradictorii sau de-a dreptul răutăcioase.

Noi avem rolul de far care strălucește în întuneric care le amintește că, după furtună, îi așteaptă țărmul liniștit, ferm și sigur.

Să intervenim când suntem martori ai abuzului de orice fel

Să intervenim blând dar ferm între copii când se încaieră. ”N-am să te las să-l lovești”, ”Îmi pare rău că nu am fost aici să te ajut să te oprești”, ”Văd că nu ești în apele tale. Am să stau cu tine până te simți mai bine” și să ascultăm furtuna de sentimente care se revarsă din sufletele lor.

Putem să fim un exemplu și luând atitudine atunci când observăm abuzuri în jurul nostru. De la a ridica gunoiul de pe jos și până la a nu permite violența, de la a respecta regulile și până la a contesta o lege nedreaptă, ocazii avem din plin să modelăm comportamente dezirabile.

Să cerem și să oferim ajutor

Una dintre cele mai mari probleme când vine vorba de bullying este imposibilitatea părților implicate de a cere ajutor. Rușinea, frica de a fi judecați sau de a nu fi înțeleși și chiar mica importanță pe care o dau adulții acestui subiect îi fac pe copii să păstreze secretul cu prețul știrbirii inocenței și a degradării sănătății mintale. Așadar, haideți să le arătăm cum se face.

Să cerem ajutorul când nu ne descurcăm. Să oferim ajutor chiar și fără să ni se ceară. Să fim atenți la nevoile voastre și la a celor din jur. Să discutăm în familie despre persoanele calificate să ne ajute cu diverse situații: avocați, polițiști, psihologi, profesori, experți din diverse domenii. Să apelăm la serviciile lor în mod natural și nu ca o ultimă resursă.

Bullyingul este un fenomen căruia i se acordă prea puțină importanță în România și de aceea el prinde amploare. Putem face multe. Haideți să le punem în practică. 

Dacă aveți nevoie de ajutor, vă stau la dispoziție cu instrumente Hand in Hand Parenting, simple și ușor de aplicat, care au puterea de a schimba viața copiilor și a adulților. Găsiți cursurile și atelierele mele pe pagina de Facebook Sfatul Mamei.

Haideți să readucem bucuria în parenting și să reducem bullyingul!

Sharing is caring!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.