Înapoi la școala… banilor bine-crescuți

Bună să vă fie ziua precum vi-i inima!

Bine v-am regăsit în sezonul în care copiii încep școala și părinții își golesc buzunarele! Sezonul în care se vorbește despre bani aproape la fel de mult ca în următorul, cel cu Moș Crăciun și cu paltoane. Sezonul în care cărțile sunt dezbătute mai ceva decât conflictele internaționale. Să vorbim despre cărți atunci și despre bani.

Trebuie să recunosc că nu mi-a fost ușor să citesc această carte. La fiecare pagină găseam lucruri pe care teoretic ar fi trebuit să le știu (pentru că, deh, am formare de economist). Lucruri simple, banale precum economie, venituri, cheltuieli, preț, taxe, pentru mine erau o sursă de frustrare. Abia când am primit de la autoare răspunsul la întrebarea ”Care e prima ta amintire legată de bani?” am înțeles unde era buba. Am putut atunci să-i dau un pup părintesc și să o fac să treacă. Așa că azi vă povestesc un pic despre experiența mea cu cartea ”Școala banilor bine crescuți”, scrisă de minunata mea prietenă Cristina (ronțăitoarea de mere) Andone, publicată de editura Univers și susținută de Școala de Bani.

”Nu am prea multe amintiri din copilărie care să cuprindă banii. Vezi, asta este deja o problemă”, mi-a zis Cristina, iar eu i-am dat dreptate pentru că banii au fost mereu subiect tabu și la noi în casă.

Cristina a continuat: ”Ah, ba da, îmi amintesc de moneda pe care mi-o dădea mămăița să mă duc după borș. Îmi amintesc grija cu care mergeam pe stradă, să nu pierd banii: să îi țin în buzunar sau mai bine în pumn și pumnul ascuns în buzunar? Bine, mai țin minte emoțiile, eram deja la școală, că nu o să calculez suficient de repede câți bani îmi trebuie la piață și mai ales cât ar trebui să fie restul. Matematica vieții m-a cam intimidat de atunci, trebuie să recunosc”.

 L-am recunoscut și eu pe ariciul Bobiță, pe mine și pe mulți din generația mea care am crescut cu aceeași grijă a banilor. M-am întrebat cât din această grijă dau mai departe copiilor mei și ce pot face. Răspunsul mi l-a dat tot Cristina când am întrebat-o:

  • Cum ți-a schimbat relația cu banii lucrul la aceasta carte?

Am fost mereu un copil uituc și împrăștiat iar teama asta, că lucrurile îmi vor scăpa de sub control, s-a imprimat, iată, și asupra banilor. Niciodată nu am fost bună la cifre, mă consider un om de litere, iar asta din nou s-a grefat ca un handicap în relația mea cu banii, cu bugetul personal. În primul rând, care buget personal? Până acum doi ani, când am început să fac cercetare pentru această carte, asta mi se părea suprarealist: de bună-voie și nesilită de nimeni să mă apuc eu, așa, cătinel, să iau o foaie de hârtie, să fac un T, la stânga să trec câștigurile, la dreapta să trec cheltuielile, inclusiv…taxele? De ce aș face asta? Ca să nu merg în întuneric. Ca să nu mai aproximez. Ca să știu. Ca să fiu liniștită.

 M-am pus din nou pe citit și am dat peste Chichi, Richi și Michi, aceste veverițe zurlii care știu să împartă banii în 3 borcane, unul cu economii, altul cu cheltuieli obligatorii și altul cu cheltuieli de plăcere, dar care mai și uită uneori și dau iama în magazinul cu rochii pufoase. Ba mă cam identificasem și cu doamna Oh, Bella și nepăsarea ei pentru ziua de mâine. Atunci arunc o altă întrebare către Cristina:

  • Este un personaj din carte cu care te identifici mai mult? De ce?

 Trebuie să recunosc că mă oglindesc în Michi, veverița fostă fashion-istă care deschide un club de carte după ce înțelege diferența dintre impuls și vis. Și mă mai regăsesc în Vichi, veverița veselă, prietenoasă, oricând dispusă să riște, să încerce ceva nou. Michi este mai ales o lecție despre ”așa nu”. Vichi spune o poveste despre ”așa da”. Între aceste două ”așa”-uri, mă aflu eu.  

Cum fanii declarați ai cărții au fost copiii, ceea ce era și normal căci pentru ei a scris-o Cristina, am vrut să știu ce lecție despre bani le-a dat sau a primit de la copiii săi recent?

”Cartea aceasta nu ar fi fost scrisă fără o întrebare pe care fiul meu Sasha mi-a pus-o la culcare, acum doi ani: mami, tu cât câștigi pe an? Liniște. Habar nu aveam. Ca trainer de creativitate și scriitor, nu am același câștig lună de lună. A urmat o nuanțare și mai complicată: mami, de fapt, câți bani îți rămân după ce plătești mâncarea și tot ce ne mai trebuie în casă? Panică: Doamne! Copilul ăsta nu numai că îmi cere să știu cât încasez pe un an, dar crede că ar trebui să știu și cât cheltuiesc. Acum ce mai urmează? Să deduc taxele?! Da. Asta am făcut.

Mi-am dat seama că nu pot fi un bun exemplu pentru copilul meu dacă mă pricep doar să îi povestesc despre muzica clasică, istoria picturii sau a arhitecturii. Că nu pot ”scăpa” cu niște flic-flacuri de creativitate. Cu niște lecții vesele de pian. Și uite așa am început să citesc despre educație financiară. Apoi i-am întâlnit pe partenerii de la Școala de Bani, am descoperit că avem același vis și că suntem completarea unui puzzle: ei știu bine cifre, statistici, tendințe, eu mă pricep la culoare și la poveste. Am învățat foarte mult de la acești oameni, bancheri profesioniști, care cred că open banking-ul nu e un hastag, care cred în educație și în puterea pe care ți-o dă claritatea. Claritatea asupra mijloacelor pe care le ai, claritate asupra alegerilor pe care le poți face, claritate asupra drumului celui mai sigur până la visul tău. Am făcut o listă cu toate lucrurile bune pe care le-am aflat, exprimate foarte simplu. Acestea au fost baza pentru Manifestul banilor bine-crescuți cu care se deschide cartea. În final m-am ascuns o lună și am scris cele 7 povești care compun un ghid creativ de trai bun. Această carte mi-am dedicat-o în gând mai ales mie, cea de acum 40 de ani, acelui copil îngrozit că nu înțelege limbajul banilor. L-am înțeles. Și, într-un fel, abia acum am devenit adult”.

 N-am putut să nu arunc și eu o întrebare către experții din domeniul financiar și iată ce mi-a spus Oana Claudia Grădinaru, coordonator comunicare BCR:

  • De ce este nevoie de o Școală de bani?

Oana: Poate că uneori visez prea frumos, dar eu chiar visez să trăiesc într-o lume mai bună. De fapt cu toții să trăim într-o lume mai bună. Școala de bani poate aduce un aport major în crearea unei lumi mai bune. În momentul în care fiecare dintre noi, inclusiv copiii noștri, vom ști să gestionăm resursele în cel mai eficient mod – atunci vom fi mult mai mulțumiți, mai fericiți cu alegerile noastre. O stare de echilibru care pleacă din interior spre exterior va avea puterea să propage acte de înțelepciune încă de la vârste fragede. Încet, încet obiceiurile sănătoase vor intra în ADN-ul nostru, vor conduce la o stare de sănătate financiară”.

Eu cred că Oana s-ar identifica foarte bine cu Bonifaciu, șoarecele înțelept financiar și că visul ei poate deveni realitate prin expunerea copiilor noștri la cărți precum cea de față, la cursuri și dezbateri reale despre bani și prin vindecarea propriilor noastre răni legate de bani, economisire și alte instrumente financiare.

Împreună cu copiii am început să ne reeducăm și noi. Procesul e cu atât mai ușor cu cât el are în spate povești bine scrise și ilustrații frumos concepute. Începem cu o joacă și continuăm cu obiceiuri bune și sănătoase pentru viață.

Acest ”ghid creativ de trai bun” îl găsiți la Editura Univers și în librării. Noi, cei din Iași, ne vedem cu Cristina Andone în octombrie la FILIT 2019.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.