Povestea cu usa

Povestea de seara e un moment intim si placut pe care il cultiv inca de cand Matei avea un an. “Scufita Osie”, cum ii spunea el, a fost vedeta acestui moment al zilei cateva luni la rand. O puteam spune si in somn (uneori chiar asa faceam) fara sa gresesc vreun cuvant. Pentru ca daca greseam, aveam langa mine expertul care ma corecta. Nu aveam voie sa schimb nici un cuvant. De aici inainte fiecare poveste nou introdusa in program urma sa fie spusa de nenumarate ori, pana la epuizare (a parintelui bineinteles).

La epuizare ajunsesem acum cateva luni cu povestea “Cei trei purcelusi”. Nu va pot explica de ce ma enerveaza povestea asta, dar ma saturasem sa i-o spun. Seara incepea cu “Ce poveste vrei sa-ti spun?”, iar raspunsul era mereu acelasi “Cu purcelusii”. Intr-o seara, asa in joaca, replic “Dar cu lupul nu vrei?”. Raspuns “Nu”. “Dar cu Piticii?” “NU” “Dar cu usa?” Pauza… “Da mami, spune cu usa.”

Acu era randul meu sa iau o pauza. Ce poveste cu usa… nu stiam nici una. Trebuia sa inventez. Mi-am amintit de un deafilm vechi cu Pacala, in care cineva ii spusese sa traga usa dupa el si el luase usa in spinare si pornise la drum. Am pornit si eu de aici. Iata ce a iesit:

A fost odata ca niciodata un om foarte usor de pacalit care se numea Pacala. Toti din sat il stiau si ii faceau mereu farse. Intr-o zi, cum statea el linistit la masa, vine la el varul sau Ghita.
– Mai Pacala, vino sa ma ajuti. Am multa treaba si nu dovedesc singur, zise Ghita.
– Vin numaidecat, vere, spuse Pacala si pornira impreuna spre casa lui Ghita.

Dar cand se uita Ghita in urma ce sa vada. Pacala lasase usa la casa larg deschisa .
– Mai Pacala, de ce ai lasat usa deschisa? Vrei sa intre hotii? Trage mai omule usa dupa tine!
Pacala, nu sta mult pe ganduri, ci se intoarce acasa, scoate usa din tatani, o ia in spinare si porneste dupa Ghita. Cand il vede Ghita, sa se prapadeasca de ras nu alta.
– Mai omule, esti nebun. Eu ziceam sa tragi usa dupa tine, adica sa o inchizi, nu sa o iei in spinare. Du-te si pune-o la loc si incui-o bine ca sa nu intre hotii.

Pacala face precum ii spusese varul sau. Pune usa la loc, o incuie si apoi porneste dupa Ghita. Intre timp Ghita ce se gandeste “Ia sa-i fac eu o farsa lui Pacala”. Cand acesta din urma se apropie ii spune:
– Mai Pacala, tu stii ca la noi in padure este ascunsa o comoara?
– O comoara? zise Pacala. Ce fel de comoara?
– O oala plina cu bani de aur. E ingropata sub cel mai mare copac din padure.
– Hai sa o gasim, striga Pacala in timp ce fugea cat il tineau picioarele ca sa-si aduca un harlet (sau o lopata daca vreti). Si acum ce trebuie sa facem?
– Pai e simplu, zise Ghita. Trebuie sa gasesti cel mai inalt copac din padure, sa te urci in el si sa sari jos de 30 de ori si unde se va face groapa acolo sa sapi pana ce vei da de comoara.

Pacala se porni pe cautat. Si cauta ce cauta pana gasi un copac foarte inalt. Se urca in el, sari de 30 de ori, sus – jos, sus – jos, apoi se apuca de sapat. Si sapa si sapa si dadu de frunze moarte. Si mai sapa si mai sapa si dadu de radacini, dar nici urma de comoara.
– Cred ca ai gresit copacul mai Pacala, zise Ghita razand pe infundate. Mai cauta!
Pacala pleca mai departe si cauta alt copac si mai inalt si iar se apuca de treaba. Se urca in copac si sari din el de 30 de ori apoi se apuca de sapat. Ghita radea acum de se prapadea.
– Dar de ce razi asa vere? Intreba Pacala.
– Pai cum sa nu rad daca te-am pacalit, iar tu m-ai crezut. Nu este nici o comoara in padurea asta. Hai sa mergem acasa ca se intuneca si mi se face somn.
Si uite asa Pacala a ramas si pacalit si fara comoara. Sfarsit!

Si-am incalecat pe-o sa/ Si v-am spus povestea asa.
Si-am incalecat pe-o roata/ Si v-am spus povestea toata.
Si-am incalecat si pe-o capsuna/ Si v-am spus o mare si gogonata minciuna.
NOAPTE BUNA!

Pot doar sa va spun ca “Povestea cu usa” a devenit noua vedeta a povestilor de seara si a fost inlocuita doar de “Povestea cu ingerasul”. Dar despre aceasta… cu alta ocazie.

Sa va mai spun ceva. La noi in curte sunt multi copaci. Seamana cu o padure. Asa incat a doua zi cand am iesit afara, Matei m-a intrebat: “Mami stii ca la noi in curte este o comoara ascunsa sub un copac? E o oala mare cu bani de aur. Vrei sa o gasim?” Cum puteam sa refuz asemenea invitatie. Eu am adus o lopatica de jucat in nisip, iar el a sarit de pe o bancuta de 30 de ori, apoi am sapat impreuna pentru a gasi comoara. Chiar daca am gasit doar niste radacini, totusi timpul petrecut impreuna a fost o comoara mult mai de pret decat orice bani de aur.

!!SFAT: Inventati nu numai povesti ci si jocuri si petreceti cat mai mult timp in compania copilului vostru. Veti simti ca intineriti si veti vedea cum dracusorul de zi cu zi se transforma intr-un ingeras creativ si plin de iubire.

1 thought on “Povestea cu usa”

  • Am citit povestea asta cu ușa lui Păcală, fix după ce am văzut pe Youtube noul episod din Mișu (Mihai Eminescu) și Ionică (Ion Creangă).
    Mai pe scurt, după ce a primit un pont de la Tândală, cum că ar exista o ușă de vânzare, care prezice viitorul, imediat după ce pe ea este scrisă o locație și o dată, Ionică s-a grăbit să facă rost de o oală de arginți pentru a se întâlni cu Păcală (vânzătorul ușii).
    Ajuns acasă cu ușa, Ionică i-a arătat fabuloasa achiziție lui Mișu. După ce a scris pe ea cu creta data și locația, Mișu s-a dat pe cealaltă parte a ușii și i-a cerut lui Ionică să o deschidă, întrebându-l dacă vede ce se va întâmpla în viitor. Răspunsul lui Ionică a fost: „-Ti văd pi tini!”.
    Aștept și partea a doua în care Mișu și Ionică vor încerca să recupereze oala cu arginți de la Păcală.

Dă-i un răspuns lui Emanuell Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.