Rotavirus – experienta noastra ieseana

Buna sa va fie ziua precum vi-i inima!

N-am sa va duc prea mult cu vorba, ci am sa intru direct in subiect, un subiect cam lung dar aveti rabdare. Puiul meu mare s-a pricopsit cu Rotavirus si, pentru ca e foarte generos, i-a dat si puiului meu mic. Cum a fost experienta noastra cu nabadaiosul virus? Cititi in continuare.


 

In prima duminica a acestei luni am avut musafiri, asa ca eram foarte bucurosi si veseli. Am facut si o minunata Budinca de branza cu gris si am imbunatatit-o cu cirese din compot.  Spre seara Matei a vomat toate ciresele (primul simptom al Rotavirus). „O fi mancat prea multe. O fi mancat cu pofta.” ma gandesc. Pe la 9 ii pun pe copii la somn. Noroc ca eram in camera alaturata de a lui Matei si l-am auzit tusind: voma prin somn. I-am schimbat pijamalele si l-am mutat la mine in pat, deoarece al lui se udase. N-a trecut mult si a vomat iar. Am schimbat tot si l-am luat in brate ca sa-l tin intr-o pozitie mai ridicata, sperand ca nu-i va mai veni inapoi. Ei as!! A continuat sa vomite din sfert in sfert de ora (acum eram dotata cu lighean aproape si n-am ma murdarit tot) insa in cantitati mici fiindca stomacul lui eliminase tot ce cuprindea. Orice gura de apa sau medicament (am incercat sa-i dau Dicarbocalm fiindca Metoclopramidul era expirat) erau eliminate imediat.

 

Pe la ora 1 noaptea, cand am vazut ca nu se opreste l-am imbarcat in masina impreuna cu ligheanul si matusica lui preferata, care tocmai era in vizita, si am pornit spre Spitalul de copii.  Cand sa iesim din casa si-a facut aparitia si diareea (al doilea simptom al Rotavisului). I-am schimbat toate hainele si, ca masura de precautie, i-am pus absorbante de-ale mele pe chilotei. Cu toate protestele initiale, ideea a fost foarte eficienta de-a lungul zilelor ce au urmat.

 

Pe la ora 2 am ajuns la Sf Maria unde i-au luat temperatura (nu avea febra. Febra este cel de-al treilea simptom al Rotavirus), s-au uitat in gat si au concis ca nu e de compententa lor si ca trebuie sa plecam la Spitalul de boli infectioase. I-au luat sange pentru analize si i-au pus o perfuzie pentru rehidratare. Au chemat o ambulanta si ne-au trimis la infectioase.

 

La infectioase s-au uitat iar in gat, i-au luat temperatura (tot nu avea), apoi ne-au intrebat daca ramanem internati. „Doar daca e absolut necesar”, am zis eu cu speranta. Au chemat un infirmier si ne-au trimis spre salon. „Stati asa, zic. Care-i diagnosticul? Trebuie sa ramanem?” „Gastro-enterocolita. Trebuie sa ramaneti in spital.” Bun. Ne duce la salonul de internari de zi, deoarece spitalul e plin si nu au locuri. Salonul curatel, 4 paturi, nici unul ocupat. Ne instalam. Matei mai vomita o data si are nevoie la WC de mai multe ori. Ii iau o proba de scaun pentru analize.  Spre ora 6 adoarme, atunci se mai ocupa un pat din salon.

La 8 e vizita si il trezesc. Medicul il examineaza, vorbeste cu el, apoi ne spune ca suspecteaza Rotavirus, dar sa asteptam rezultatele. De asemenea ar vrea sa repete analizele la sange deoarece cele de la Sf Maria i se par cam ciudate.  Ii recomanda un antibiotic, pentru orice eventualitate, Smecta, calciu  si rehidratare intravenos. Il inteapa din nou ca sa-i ia sange pentru analize.

 

Pare sa fie mai bine, iar la amiaza il conving sa manance putin, insa vomita din nou, iar spre seara incepe sa faca febra. La inceput 38,5  grade C. I se administreaza Algocalmin intravenos. Apoi o tine in 39,9 grade C. Dupa Algocalmin ii scade febra circa 3 ore apoi creste iar. Si o tinem asa cu Algocalmin si Parcetamol (alternativ) din 4 in 4 ore pana marti dupa amiaza, timp in care Matei n-a mancat mai nimic si a baut foarte putina apa. Varsaturile au incetat, diareea s-a diminuat. Intre timp am primit de acasa orez fiert cu morcovi, ceai de menta si cateva chestii sarate de rontait (Sarea ajuta retentia apei in organism). Personalul medical (si ma refer aici la asistente) a fost destul de ok. Ne-au dat tot ce le-am cerut, au venit cand le-am chemat, mi-au lasat termometrul ca sa-l pot monitoriza pe Matei, n-am ce sa le reprosez. In conditiile in care nici n-am aruncat cu banii in stanga si-n dreapta dar nici nu am ocolit pe asistentele care au aratat interes si disponibilitate fata de noi.

 

Marti dupa-amiaza ne-au mutat la etaj, acolo unde, doctorul care ne ingrijea, avea paturi. Un salon de 7 paturi, toate pline, cu multe geamuri la soare. O caldura de infern dantesc. In salon, o mama cu un copil de 2 ani si cateva doamne mai in varsta. (Din pacate, tanara mama statea chiar la geam, iar cand a incercat sa puna un cearsaf in fereastra pentru a se putea odihni copilasul ei, o infirmiera a inceput sa strige ca daca vine directoarea o sa iasa scandal. n.r. – N-am vazut picior de director sau alta autoritate pe acolo cat am mai stat.)  Am avut noroc sa primim patul cel mai indepartat de geamuri, macar nu ne batea soarele in cap. Din pacate WC-ul era mai departe si mai murdar, iar pentru a ajunge acolo trebuia sa trecem prin alt salon ticsit de bolnavi. Eram bucuroasa, insa, ca Matei se simtea mult mai bine, manca binisor, bea apa si incepuse sa prinda bujori in obrajori. Epuizasem patru carti de povesti (cate o poveste in fiecare) , de fapt ma epuizasera ele pe mine fiind obligata sa le citesc si recitesc de zeci de ori. Asa ca am cerut de la tati o carte cu mai multe povesti si calculatorul. Puteti sa va imaginati singuri cine a fost vedeta.

Dintr-o data ne-am dat seama ca suntem pe alta planeta. A venit o asistenta care mi-a adus o pastila de calciu IN MANA (in mana ei). M-am uitat la ea siderata si am intrebat ce-i aia. „Calciu”, zice ea senina. „Bine, zic, dar asa mi-l aduceti? In mana??” „Pai da, ca doar vin vrac!!” „Bun, zic din nou, dar vin cumva pe podeaua camionului sau cum?!?” „Daca o vreti, bine, daca nu… asta e.” „Multumesc! Pastrati-o.” Mai tarziu vine o alta care imi aduce aceleasi pastile, intr-o alta mana si mi le pune pe PAT!! Nu pot sa reproduc ce mi-a spus, cand am intrebat ce face, deoarece memoria mea a blocat aceea amintire, atat de uimita am fost. INTR-UN SPITAL (orice spital) DE BOLI INFECTIOASE UN ASTFEL DE COMPORTAMNET ESTE INADMISIBIL!!!! Le-am luat cu un servetel si le-am aruncat la gunoi, atat de scarba imi era de toata experienta spitaliceasca.

 

Colac peste pupaza, miercuri pe la amiaza, ma suna sotul si imi spune ca si Areta manifesta o serie de simptome: varsaturi, diaree. Intreb de asistente daca pot sa o aduc si pe ea aici. Ele nu stiu nimic. Le rog sa vorbeasca cu medicul, sa-l intrebe. Nu-l pot deranja acasa. Zic merci, ii pun lui Matei un desen animat pe calculator, ma urc in masina si fac drumul de 40 de km (dus-intors) in 30 de minute (in conditiile in care, de obicei, numai un dus dureaza 20-30 de minute) si o aduc si pe Areta impreuna cu nelipsitul lighean (foarte util) si cu tati. Intre timp se pare ca asistentele au vorbit totusi cu medicul, care a vorbit cu medicul de garda si au internat-o si pe Areta impreuna cu noi in salon. Intre timp se mai eliberase un pat, asa ca am putut sta impreuna.

Pasul urmator a fost sa-i puna branula Aretei. „Daca esti fricoasa iesi afara, imi zice, chipurile din experienta, o asistenta.” „Nu va faceti griji, zic, nu plec de langa copilul meu.” Doua asistente mi-o tintuiesc pe biata copila pe pat iar o a treia incearca sa-i gaseasca venele. Incerc sa-i spun „doamnei” ca ar fi bine daca ar reusi sa-i puna la mana stanga fiindca o foloseste mai putin si e mai putin probabil sa traga de ac. N-apuc sa termin fraza ca si incepe sa strige la mine ca sa nu o invat pe ea sa-si faca meseria, ca nu vad ca n-are vene (si ce-ar vrea de la un copil de 1 an si 4 luni??) Abandonez discutia si ma concentrez pe Areta. O indepartez pe asistenta care era in aria ei vizuala si ii spun in continuare: trebuie sa punem acul in manuta, e singura solutie, si doamnele or sa plece la treaba lor imediat ce termina si nu or s-o mai deranjeze, ca e in regula sa planga si o inteleg ca e speriata, dar eu nu plec nicaieri ci stau cu ea si totul o sa fie bine. Ca prin farmec, puiutul meu se relaxa si chiar inceta sa mai planga cateva secunde si nu se mai uita la „doamne” ci numai in ochii mei.

Au reusit sa-i puna intr-un final branula (la mana dreapta, de care a si tras de altfel), au incercat sa-i scurga sange prin ea dar n-a mers. Au intepat-o in cealalta mana si i-au tras sange cu seringa, pana la urma. Nu i-au dat nimic pana dimineata, in afara de perfuzia pentru rehidratare. A avut un somn agitat, a mai vomat de 2 ori si avea diaree in continuare. A durat 2 ore ca sa termine perfuzia. Inca nu avea febra. Spre dimineata am reusit sa adormim. Una din asistente imi spusese sa lipim cele doua paturi, ceea ce am si facut dimineata ca sa-mi fie mai usor. Moment in care apar infirmierele (sau ingrijitoarele, nu le cunosc denumirea exacta) ca sa spele pe jos. „Vai de mine! Ce-i aici?, zic ele” Eu: „Doua paturi lipite ( :))) ). Am doi copii internati si mi s-a spus ca pot sa le lipesc” „Mda, dar noi cum spalam acum? ” „Trageti unul din paturi (ceea ce fac eu) si gata” „Ei ce sa spun, bine ca esti matale desteapta ca nici n-as fi stiut, zice una din ele. Daca as avea de a face numai cu de-al de dumneavoastra as innebuni” „Ai intrebat, eu ti-am raspuns, punct.” Au plecat bombanind.

A venit o asistenta (aia care mi-a pus pastilele pe pat) sa ii puna perfuzia Aretei. Ii zic sa verifice intai daca merge, ea zice ca ii pune perfuzia si apoi se duce sa aduca o seringa. N-a mai venit. Dupa vreo jumatate de ora cand am vazut ca picura extrem de greu, o chem din nou. Vine, ii impinge ser din seringa, dar vede ca nu mai merge si ii desface fasa care ii tinea branula. Bietul copil avea mana umflata. „Asa-i ea mai grasuta? intreaba „doamna”.” NU!!! Nu vezi cealalta manuta?!?

Spre fericirea mea, Matei se simtea foarte bine, iar Areta nu avea inca febra asa ca s-au pus pe alergat prin salon ceea ce mi-a dat increderea sa fac pasul urmator. Am cerut externarea pentru amandoi. Medicul a zis ca nu prea imi recomanda, dar pana la urma a fost de  acord. Oricum Aretei nu ii faceau altceva decat sa-i dea antitermice. Iar daca lui Matei ii dadusera (jos) Algocalmin intravenos, Aretei ii adusesera (sus) Ibalgin (sirop, dulce, ambsolut interzis in cazuri de varsaturi si diaree!!!). Asa ca ne-am externat. Cand i-am cerut asistentei sa-i scoata si lui Matei branula a zis ca nu poate acum ca imparte medicamentele si m-a trimis la cabinet. N-am mai comentat pentru ca eram prea epuizata sa-mi pun mintea cu prostul. Dar am intrebat daca mi-a adus si mie Smecta. „Dar cine a zis ca trebuie sa va dau? se rasteste ea” „Medicul, zic. Trebuia sa-mi aduca el?!?” Nu mai comenteaza. Oricum eu o iau pe Areta in brate si pe Matei de mana si mergem la cabinet ca sa-i scoata branula.

 

Ma rog, ne strangem catrafusele si dam sa plecam. „Unde plecati? N-aveti voie!” zice un asistent solid (gen bodygurad). „Acasa, zic eu senina”. „Trebuie sa semnati ca plecati pe propria raspundere.” „Dar am semnat deja.” Si se pun pe cautat. NU GASEAU FISA ARETEI!!! Pana la urma l-au sunat pe medic (acasa, unde nu poate fi deranjat) care a confirmat ca semnasem si ne-au dat voie sa plecam. „De aia plec, nu ma pot abtine sa nu zic.” Nu stiu daca au mai gasit fisa sau nu, dar nici nu ma mai intereseaza.

Nu stiu cum sa inchei. Pot sa va spun doar ca, desi Areta a facut febra si s-a zvarcolit toata noaptea, am gasit o fiola de Algocalmin cu care am tratat-o, iar cu totii ne-am spalat si ne-am odihnit in propiile paturi.  Oricum ea a facut o forma mai usoara decat Matei. Suntem bine acum, dar nu cred ca vom uita curand experinta din spital.  Privind inapoi, daca as fi stiut mai multe despre aceasta boala, despre manifestarile ei si tratamentul necesar, probabil ca nu as fi stat deloc in spital.  Am incercat sa fac ce e mai bine pentru copii si sper ca am reusit. E drept ca asta conteaza in final, ca ei sa fie bine, dar totusi ma astept de la un spital sa aiba anumite standarde, sa ai de a face cu oameni care inteleg procesul in care sunt implicati si ca parerea ta, umila si neavizata, sa fie macar ascultata daca nu luata in considerare. Si acum vor sa introduca coplata?!?!?

ATAT.

30 thoughts on “Rotavirus – experienta noastra ieseana”

  • Imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea experienta si iti admir stapanirea de sine si puterea de a le raspunde si de a corecta niste oameni care cateodata uita, poate sa fie oameni.
    Noi am avut de-a face cu Rotavirusul la 9 luni, cand, dusa din alte motive la spital, Maria a luat virusul de la alti copii din salon…din fericire am reusit sa o tratam acasa – experienta cu spitalul fusese prea mult pentru noi si nu am vrut sa ne mai internam o data…
    Eu am fost facuta nesimtita de un asistent, doar pentru ca i-am rugat sa ma lase sa imi astept randul la consultatie intr-o camera de asteptare si nu pe holul spitalului, unde era foarte frig si foarte curent.
    A, si o alta chestie care ma face acum sa zambesc….Cand am ajuns la urgente, Maria varsase deja de vreo 4 ori si era foarte speriata, iar eu incercam sa ii spun pe un ton calm ca mami si tati sunt cu ea si ca o sa fie bine. Distinsa doamna doctor care o consulta mi-a zis rastit: "Nu mai vorbiti cu ea, ca oricum nu intelege, ce tot atata vorbarie?" A scapat nebatuta de mine doar pentru ca in momentul acela energia si forta mea trebuiau canalizate in alta parte…..

  • Imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea experienta si iti admir stapanirea de sine si puterea de a le raspunde si de a corecta niste oameni care cateodata uita, poate sa fie oameni.
    Noi am avut de-a face cu Rotavirusul la 9 luni, cand, dusa din alte motive la spital, Maria a luat virusul de la alti copii din salon…din fericire am reusit sa o tratam acasa – experienta cu spitalul fusese prea mult pentru noi si nu am vrut sa ne mai internam o data…
    Eu am fost facuta nesimtita de un asistent, doar pentru ca i-am rugat sa ma lase sa imi astept randul la consultatie intr-o camera de asteptare si nu pe holul spitalului, unde era foarte frig si foarte curent.
    A, si o alta chestie care ma face acum sa zambesc….Cand am ajuns la urgente, Maria varsase deja de vreo 4 ori si era foarte speriata, iar eu incercam sa ii spun pe un ton calm ca mami si tati sunt cu ea si ca o sa fie bine. Distinsa doamna doctor care o consulta mi-a zis rastit: "Nu mai vorbiti cu ea, ca oricum nu intelege, ce tot atata vorbarie?" A scapat nebatuta de mine doar pentru ca in momentul acela energia si forta mea trebuiau canalizate in alta parte…..

  • Irina, ma bucur mult ca ati trecut cu bine peste toate si acum puisorii sunt sanatosi. Nu as vrea sa imi imaginez cat de greu ti-a fost, cu ambii copilasi bolnavi. Din pacate am avut si noi o experienta asemanatoare in acelasi spital, acum un an, cand Stefan s-a imbolnavit de rujeola si a facut complicatii pulmonare…asadar inteleg perfect prin ce ai trecut…M-a intristat mult ce ai povestit, pentru ca mi-am amintit ce mi-as fi dorit sa uit! Sunt convinsa ca multe mame au trecut si vor trece prin experiente medicale de genul asta, pentru ca, din pacate, nu ne sta in putere sa schimbam prea multe in sistemul nostru medical! Va doresc multa sanatate!

  • Irina Nichifiriuc, este groaznic ceea ce ai scris aici…eu sunt martora la plansetele lui Matei in Spitalul de Infectioase…eram si eu cu mama acolo…bine ca s-a terminat !

  • Irina Nichifiriuc, este groaznic ceea ce ai scris aici…eu sunt martora la plansetele lui Matei in Spitalul de Infectioase…eram si eu cu mama acolo…bine ca s-a terminat !

  • Off, pe mine chiar ma intristeaza foarte mult astfel de povesti, si ma doare cand vad ca nimic nu se mai schimba in spitalele din Romania. E foarte trist! Am trecut cu fetita mea prin 6 experiente de genul asta, dar la Sf. Maria. Am fost jignita in ultimul hal de catre un medic de la terapie intensiva, iar de asistente nu mai vorbesc. Daca un medic poate sa se comporte in ultimul hal, la ce sa te astepti de la asistente. Eu nu stiu sa ma cert, de obicei inghit in sec si incep sa plang de nu ma mai poti opri. Cea mai lunga internare a fost de trei saptamani, atunci cand ne-am internat pentru pneumonie si cand fetita incepuse sa se simta mai bine a luat Rotavirus. A fost INGROZITOR! Pe de alta parte, nu pot sa neg faptul ca am intalnit si ''oameni'',i care s-au comportat exemplar. Insa, din pacate, privind in urma, vad mult mai multe minusuri. Nu mai zic de infirmiere, care FAC LEGEA acolo.
    In curand avem doi ani de cand locuim in Danemarca, si ma simt atat de relaxata atunci cand merg la medic. Sunt atat de simpli si zambitori oamenii astia incat uneori am impresia ca boala trece doar ducandu-ne acolo. Aici copiii iau doar paracetamol pentru febra, si asta doar daca o cola rece sau o inghetata nu-si face efectul. Recunosc ca eu inca le mai dau copiilor nurofen, pe care il primesc de la rudele din Romania.(de aici nu-l pot cumpara decat cu prescriptie medicala).:) Antibioticile se dau rar, si niciodata tratamentul nu se incepe cu un antibiotic mai puternic decat o penicilina banala. E adevarat ca uneori mi se pare ca medicii de aici sunt putini superficiali, in sensul ca de multe ori spun ca totul e in regula, chiar daca copiii mei au febra, si-mi spun ca trebuie sa mai am rabdare o zi doua si trece. Dar pana acum nu au dat gres.
    Zilele trecute Flavia, care in iunie va face 4 ani, a vomat vreo doua zile si a facut si diaree, dar fara febra. Am aplicat metoda daneza, am stat acasa cu ea doua zile si apoi totul a fost ok. Dupa ea a inceput si Sebastian, dar la fel ca si sora lui, dupa doua zile totul a fost bine. Aici, niciodata nu te duci la spital de capul tau. Mai intai te duci la medicul de famile, iar in afara orelor de program de la circa, chemi un medic acasa. Iar daca ei decid ca ai nevoie de spital, atunci suna ei la spital si le spun ca intr-un anumit timp vei ajunge la ei. De doua ori ni s-a intamplat ca medicul de familie sa cheme ambulanta pentru noi, iar experienta din spital a fost minunata.
    Eu sper din tot sufletul sa invatam sa fim oameni inainte de toate, nu intotdeauna lipsa banilor e problema!
    Va pup si sa fiti sanatosi tun frumosilor!

    • Expewrienta voastra din Sf Maria a alertat mai multa lume. Din pacate la noi sistemul este bilnav, si ofera conditii si ecperiente josnice pentru oricine care nu cunoaste pe cineva..

    • Exact, eu din pacate nu ''cunosteam'' pe nimeni la momentul acela. Habar nu aveam nici cu ce a fost diagnosticata fetita mea atunci cand voma, si febra nu ceda la nimic. Nu auzisem pana atunci de Rotavirus. Toata lumea ridica din umeri. In cele din urma cineva care cunostea pe cineva (stii tu, Flaviu, ce spun), mi-a explicat despre ce e vorba.
      Imi aduc aminte cu amuzament cum a fost cand ne-am facut analizele inainte de a ne casatori. O cunostinta ne-a spus atunci sa mergem la policlinica cu o cutie de bomboane si o cafea si sa intrebam de ''tanti Maricica'', ca ne ''rezolva'' ea. Zis si facut. Ajunsi acolo, am intrebat in stanga si in dreapta, pana cand am dat de o tanti, care ne-a spus ca nu stie pe cine cautam, dar ca ne poate ajuta ea. :))

  • Irina, daca ai timpul si mai ales determinarea necesara, te sfatuiesc sa faci o sesizare scrisa adresata directiunii spitalului. Conform legii, sunt obligati sa investigheze problema si sa iti raspunda in scris in termen de 30 de zile. Eu am facut asa la Finante, dupa ce am incercat fara succes sa discut cu sefa compartimentului care se ocupa de chestiunea in cauza. Doamna respectiva mi-a dat cu tifla, asa ca a doua zi am scris frumos o sesizare si le-am aratat cu citate din legi si toate alea ca actioneaza abuziv si nu-s in stare sa citeasca o lege de la cap la coada. Si mi-au trimis raspuns oficial dupa vreo 3 saptamani, in care mi-au dat dreptate.:) Sigur ca toate astea le-am facut pe timpul meu si nu si-a cerut nimeni iertare! Dar ma gandesc ca daca facem toti asa, pana la urma lucrurile trebuie sa se schimbe! Am o prietena care a facut sesizare la Maternitatea Cuza Voda pentru felul in care s-a comportat o asistenta si i-au trimis raspuns ca au investigat problema si i-au facut unele recomandari asistentei.:) Poate nu e mare lucru, dar, inca o data spun, daca toti luam atitudine, avem mai multe sanse sa reusim sa construim o tara civilizata pentru noi si copiii nostri! Te pup!

    • M-am gandit si eu Simona sa fac o sesizare scrisa dar nu stiu exact cum sa o formulez. M-am gandit ca macar sa scriu pe site, poate ajunge si unde trebuie. Lansez pe aceasta cale o initiativa de a semna o astfel de sesizare mai multe mamici care au avut experiente cu acest spital. Ce ziceti?

    • Irina Nichifiriuc : dar draga mea, imi amintesc ca ai o prietena [veche…..poate cea mai veche :))))))] care de profesie e jurist. Ma gandesc ca inca mai stie sa caute legi actualizate in domeniul medical si sa le interpreteze…si mai ales sa redacteze o petitie. Te astept cand te decizi.

    • Ia risca!!!!! Pentru lucruri cu adevarat importante prietena ta isi face timp….si cand e vorba de sanatatea noastra a tuturor timpul vine de la sine.

  • Cred ca copiii n-au simtit atat de mult negativismul situatiei pentru ca nu au realizat toate aceste chestii urate cu care ochii si simturile mele de adult au fost bombardati. Matei isi aminteste timpul petrecut cu mine, povestile si cantecele pe care le-am citit si cantat si faptul ca s-a fugarit cu Areta prin salon. Areta nu stiu ce-si aminteste, pt ca ea nu verbalizeaza, dar nu le-a iertat pe "doamnele" care i-au pus branula si nu poarta pica halatelor albe.

  • Great! Va admir pentru puterea de a trece cu bine peste astfel de evenimente nedorite. Insa sunt realitati cu care ne confruntam si care arata unde ne aflam. Partea cea mai proasta e ca toate astea sunt traite de copiii nostri. Experiente traumatizante, care lasa cicatrici grele pe termen lung. Partea buna e ca reactiile tale, in primul rand fata de copii, au fost la inaltime si te felicit. Dar sunt lucruri grave. Foarte grave! Sunt de acord cu Simona I. in ceea ce priveste atitudinea. Lucrurile merg prost si pentru ca inactiunile noastre de fapt incurajeaza perpetuarea unor astfel de practici. Altfel, ca in toate institutiile publice romanesti, exista si profesionisti, cadre care stiu sa isi faca profesia dar sa fie si oameni.

  • "Si acum vor sa introduca coplata?!?!? "
    Normal ca vor sa introduca coplata, daca vrei sa fii umilit de ce sa nu platesti pentru acest privilegiu?
    Nu vrei sa platesti stai acasa… te vei simti mai bine.

  • "Si acum vor sa introduca coplata?!?!? "
    Normal ca vor sa introduca coplata, daca vrei sa fii umilit de ce sa nu platesti pentru acest privilegiu?
    Nu vrei sa platesti stai acasa… te vei simti mai bine.

  • Salut. Eu am o simpla curiozitate. Matei si Areta erau cumva vaccinati pentru Rotavirus?

  • eu nu sunt pro vaccinare rotavirus, ci impotriva comportamentului din spitalele din romania. si asa este! se poarta urat cu tine de parca nu ai fi si tu capabil de ceva pe lumea asta in afara de a-ti tine copii bolnavi si sa vii pe capul lor ca sa-i tii ocupati. aceasta era ideea distribuirii.

Dă-i un răspuns lui Simona Ibanescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.