Sarcina si nasterea in Danemarca

In Romania sau in strainatate, a fi mama presupune forta, rabdare, perseverenta, putin umor si multa, multa seriozitate. Fie ca „totul e in regula” sau ca sarcina este complicata, in final conteaza doar sa strangi la pieptul tau mogaldeata aceea dulce si firava care te face din femeie, mama.
Raluca locuieste de putin timp in Danemarca, dar a avut ocazia sa afle ca nu e nimic putred acolo (n.r Shakespeare – Hamlet). Vedeti in continuare cum se desfasoara sarcina si nasterea in aceasta tara.

„Buna tuturor! Numele meu este Raluca si sunt mama a doi copii frumosi si simpatici, care s-au nascut pe meleaguri diferite. Primul copil e fetita, Mia Flavia, si s-a nascut acum trei ani in Romania, la spitalul Cuza Voda, din Iasi, prin cezariana, iar cel de-al doilea copil e baietel si s-a nascut anul trecut in noiembrie, in Herning, Danemarca. Cand am ajuns aici, in Danemarca, eram déjà insarcinata in 4 luni. Pana sa plec din tara am facut toate analizele si ecografiile recomandate de medicul meu din Romania. Cand am ajuns in Danemarca, si am obtinut dreptul de sedere, m-am prezentat la un medic de la circa de care apartinem, care mi-a recomandat sa fac unele analize de sange si urina, la fel ca in Romania si o electrocardiograma. Tot el mi-a facut o programare la un medic ecografist dintr-un spital de stat.

Pe tot parcursul sarcinii am facut vreo 4 ecografii si nici o analiza de sange, urina sau analiza de lama, asa cum am facut la prima sarcina, in Romania. Daca mama se simte bine, se merge pe principiul ca totul e in regula. Dupa fiecare ecografie, mergi la un alt medic care iti spune rezultatul ecografiei, adica “totul e in regula”. La inceput am fost speriata de acest “totul e in regula” si de amabilitatea intregului personal de parca nu asta reprezenta normalitatea. La fiecare ecografie, aveam un nou medic. Puteam opta si pentru acelasi medic, dar nu am vrut. Eram totusi obisnuita sa fie acelasi medic pe tot parcursul sarcinii, si cu care sa nasc, dar nu a fost asa.

O data pe luna am mai mers la o moasa, “jordemoder”, care imi masura greutatea, abdomenul, cam ce face medicul de familie la noi, in Romania. Ei i-am spus ca nu vreau sa nasc natural, pentru ca simteam ca asta e mai bine pentru mine si copil, avand in vedere ca primul copil a fost nascut prin cezariana, iar cand aveam 8 saptamani de sarcina cu primul copil, am suferit o operatie de extirpare de ovar. Deci aveam déjà doua taieturi in acelasi loc si mi-a fost frica sa nasc natural. Moasa mi-a recomandat totusi nastere naturala, dar mi-a spus ca daca eu cred ca e mai bine sa nasc prin cezariana, asa va fi. Trebuia sa ma hotarasc totusi pana in luna a opta, pentru ca ei sa poata sa faca, in timp util, programarea pentru cezariana. Si uite asa, a fost cezariana, in 14 noiembrie, cu epidurala.

Anestezie generala nu se face decat in situatii de urgenta. Primul copil a fost nascut cu anestezie generala, asa ca experienta cu epidurala a fost extraordinara. Am putut sa iau si eu parte la nastere macar un pic. Sotul a stat cu mine pe tot parcursul operatiei si asta m-a mai linistit. A foat amuzant ca puteam vorbi despre orice, pentru ca oricum nimeni nu intelegea ce spuneam. Si asa am putut si noi “barfi”. Ma amuzam pe seama anestezistului care arata trasnet si care mi-a placut asa de mult incat mi-au “amortit picioarele”.:))

Tot personalul a fost asa de dragut, incat mi se parea ireal. Ii spuneam sotului ca neaparat trebuie sa le cumparam la toate asistentele cate o cafea, pentru ca au fost prea dragute. Bineinteles ca glumeam, nu as vrea sa stiu cum ar fi reactionat toata lunmea daca le-am fi dat ceva.

Dupa nastere am fost cazati pentru doua zile la hotelul spitalului, unde am platit cazarea si mancarea, dar foarte putin oricum. Am uitat sa precizez ca pe tot parcursul sarcinii nu am platit absolut nimic. Pentru ca sotul lucreaza, toata familia este asigurata medical. Fiecare membru al familiei are un yellow card, care e un card pentru servicii sociale si medicale si care tine si loc de buletin.

Din momentul nasterii, timp de vreo 5, 6 ore, copilul a stat in mod continuu pe pieptul meu, piele pe piele. Tot mi se amintea sa nu-l dau jos. Dar cum puteam sa-l dau jos daca era atat de scump si frumos. O minune cu caciulita crosetata, oferita cadou de spital. O doamna le face si le ofera gratuit. Bineinteles ca din camera hotelului nu putea sa lipseasca steagul danez, in miniatura, pus in patutul bebelusului. Sederea noastra acolo a fost foarte placuta. Asistentele au fost extrem de dragute. Daca se intampla asta in Romania, te gandeai ca sigur vor sa le dai ceva….Gandire romaneasca.

Ori de cate ori doream calmante foloseam un buton, pe care apasam si imediat venea o asistenta. In camera aveam tot era necesar: scutece, servetele, schimburi pentru mama, absorbante pentru mama si multe altele. Pe medic nu l-am vazut decat o singura data, dupa operatie, atunci cand am suferit o alta interventie, mica, dar destul de dureroasa, pentru ca nu eliminam lohiile.
Dupa doua zile de stat acolo, nimeni nu ne spunea sa plecam, asa cum se face in Romania, cu bilet de iesire din spital s.a.m.d. Am intrebat si ni s-a spus ca putem pleca cand suntem pregatiti. Nimeni nu ne-a aratat nimic legat de modul de ingrijire al copilului, pentru ca nu aveam nevoie. Daca nu intrebi nimic legat de asta, inseamna ca te descurci.

Dupa ce am ajuns acasa, ne-a contactat o asistenta, care vine de atunci in mod regulat acasa si-l consulta pe copil: il cantareste, masoara. Urmatoarea vizita va fi pe 25 august.
Vaccinurile sunt la fel ca in Romania, mai putinm BCG-ul si cel pentru hepatita. Aici nu se fac. Acum, in iunie, am fost in Romania, pentru doua saptamani, si inainte de plecare, pentru linistea mea i-am facut aceste doua vaccinuri, pe care le-am platit, pentru ca nu fac parte din lista vaccinurilor oferite gratuit.

Avand in vedere ca nu am lucrat aici inainte de a naste, nu primesc nici un ban, in schimb primesc alocatie pentru ambii copii, o data la trei luni. Dar, concediul de maternitate e de un an de zile, timp in care primesti salariul intreg, din cate am auzit. Poate la al treilea voi primi si eu.:P Glumesc!

Danemarca e o tara care are mare gija de copii in general. Peste tot, in toate institutiile, in farmacii, spitale, vezi cate un coltisor cu jucarii, carti, iar locurile de joaca sunt impecabile. De la varsta de 8 luni iti poti da copilul in grija unei doamne, la ea acasa, care e platita de tine si de catre stat. In general au cate 3 copii in grija, maxim 5. Si aici stau pana fac 2 ani si 6 luni, dupa care merg la gradinita.

Fetita merge de la 1 mai la gradinita, dar asta e alta poveste, asa ca cu speranta ca nu am plictisit prea tare, inchei aici! Va pup si sa fiti sanatosi cu totii!”

!!SFAT: Hai sa emigram!! Glumesc! Hai totusi sa gasim cea mai potrivita locatie pentru nastere, deoarece avem posibilitatea de a alege un spital privat care sa aduca putin comfort si liniste momentului deosebit. Sa facem din aceasta o experienta de povestit.