Buna sa va fie ziua precum vi-i inima!
La Iasi, saptamana trecuta, a fost FILIT – Festivalul International de Literatura si Traduceri. Cu acesta ocazie s-au desfasurat nenumarate activitati de profil printre care lecturi publice, expozitii si Bookfest. Am fost si noi.
Nu e prima oara cand mergem la un targ de carte. Atunci de ce mi s-a parut interesant acesta? Pentru simplul fapt ca Matei a tinut mortis sa-si cumpere o carte de rugaciuni. Cred ca are cateva luni de cand nu mai voia sa spuna rugaciunea de seara. La inceput am insistat apoi m-am resemnat si l-am lasat la voie. De cand a inceput scoala are si ore de religie, poate ca si acestea au contribuit la dorinta lui. Deci, i-am cumparat copilului carte de rugaciuni pentru copii.
A venit acasa si m-a pus sa-i citesc toate rugaciunile. A fost impresionat de faptul ca sunt rugaciuni speciale pentru ajutor la invatatura, la lucru, de multumire, de ocrotire a parintilor, fratilor, bunicilor, colegilor si prietenilor. Dupa ce am terminat de citit a luat el cartea sa o buchiseasca. Trebuie sa mentionez, pentru cei care nu stiu, ca Matei are 6 ani si tocmai a inceput scoala la clasa pregatitoare. E drept ca stie literele si recunoaste unele cuvinte dar nu ma asteptam la ceea ce urmeaza.
Dupa masa de seara a plecat sa „citeasca” din nou. Nici n-am bagat de seama, abia mai tarziu am pus lucrurile cap la cap. Fiecare si-a vazut de treburile lui pana a venit ora de somn. Atunci Matei a tinut sa spunem rugaciunea de seara din carte. Eu am crezut ca vrea sa i-o citesc. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca puiul meu ia cartea in mana si incepe sa recite rugaciunea cea noua, nemaivazuta pana atunci.
Mi s-au inmuiat picioarele de emotie. Prima lui lectura e legata de rugaciune si implicit de Dumnezeu. Ma umple de bucurie si de emotie acest fapt si sper ca Bunul Dumnezeu sa-i calauzeasca mereu pasii, sa-i vegheze devenirea si sa-i binecuvanteze realizarile. Copilul acesta ma uimeste in fiecare zi! Copilul acesta poate sa ma aduca intr-o fractiune de secunda pe culmile disperarii sau ale fericirii. Agonie si extaz, asta inseamna a fi mama, a fi parinte. E bine de stiut ca cineva acolo sus ne are in grija pe toti, parinti si copii, si ca indiferent pe care culme ne aflam la un moment dat, caderea ne va fi mereu atenuata de mana nevazuta a bunatatii divine.
!!SFAT: Expuneti copiii la cultura, indiferent de natura ei, si lasati-va uimiti!