Cand te joci cu focul…

Buna sa va fie inima precum vi-i inima,

In week-end am fost sa-l vad pe Matei (3 ani si 10 luni), care este in vacanta la tara. Acest lucru nu inseamna ca si meseria de parinte este in vacanta.

Haideti sa va povestesc o intamplare a carei protagonisti am fost eu si Matei (un Matei care nu dormise la amiaza si care plangea din orice).

Eram in gradina bunicii mele, la focaras (pentru cine nu stie, focarasul este o plita amenajata in aer liber, un fel de bucatarie de vara ambulanta), puneam pe foc pentru a pregati mancarea de seara. Matei era cu mine si voia sa puna si el pe foc.

Matei: Pot sa pun si eu pe foc.

Eu: Poti, dar ai grija sa nu te apropii prea mult de foc.

Matei: Pot sa pun si hartiuta asta. (Referindu-se la o jumatate de foaie A5, aruncata pe jos)

Eu: (vazand ca este scris ceva pe ea) Nu, stai! Hartiuta asta ii trebuie bunicii. O iau in mana si citesc: „Cu ocazia zilei de 8 Martie, iti dorim sanatante, putere de munca si La multi ani! Cu drag, Ioana si Andrei”. Ah, nu e a bunicii… si in secunda urmatoare o arunc in foc. (Intr-adevar hartia facea parte dintr-o felicitare hand-made, a unor verisori de-ai mei pentru cealalta bunica a mea, aflata in alt sat. Nu stiu prin ce metode ajunsese aici.)

Matei: (izbucnind in cel mai rasunator si trist planset din acea zi) HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Nu mai dati dezaprobator din cap! Stiu ca ati identificat cel putin trei greseli de-ale mele in aceasta scurta discutie. Aveti rabdare sa vedeti continuarea, poate ca am dres-o pana la urma.

Plasetele se inteteau fiind secondate de tunete si fulgere ce anuntau si o ploaie iminenta.

Eu: (avand remuscari) Of, imi pare rau ca am aruncat hartia in foc, dar nu era a bunicii.

Matei: HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Eu: (calma) Uite iti dau alta mai frumoasa…

Matei: HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Eu: (tot calma) Hai nu mai plange, era doar o hartie fara importanta. Uite facem una la fel…

Bunica: Hai Matei sa mergem la oite sa le dam de mancare…

Matei: HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Eu: (enervata) Te rog Matei, opreste-te! Nu mai plange degeaba! Gata s-a ars! Ce vrei sa fac?? Sa bag mana in foc? Oricum nu o mai pot lua!

Matei: HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Eu: (incercand sa schimb obiectul atentiei) Uite a iesit curcubeul! Oau ce frumos este… uite cate culori… uite sunt chiar doua curcubee!

Matei: (cu o voce calma) Daaa!! Curcubeul… ce frumos e… si ce mare… si uite-l si pe al doilea… (cu o voce stridenta si isterica) HARTIUTA MEAAAAA…. HARTIUTA MEAAAA….HARTIUTA MEAAAA….

Eu: (exasperata) Matei… gata… nu mai plange, nu avem ce face… hartia a ars… (apoi calm, dupa o lovitura de inspiratie) S-a dus la Doamne!

Matei: (oprindu-se brusc din plans) Cum? La Doamne?

Eu: (surpinsa, emotionata si fericita ca plansul a incetat) Da! Ingerasul tau, care are grija de tine, a luat-o si a dus-o la Doamne.

Matei: (cu fata luminata si calma) Am sa-i spun sa-i transmita lui Doamne sa scrie inapoi ce ai citit tu, mami.

Eu: Bine! Asa sa faci! Hai cheama-l pe Ingeras.

Matei: Stai sa-mi sterg lacrimile. Inger ingerasul meu/Ce mi te-a dat Dumnezeu/ In tot locul fii cu mine/ Si ma-nvata sa fac bine/ Eu sunt mic, tu fa-ma mare/ Eu sunt slab, tu fa-ma tare/ In tot locul ma-nsoteste/ Si de rele ma pazeste/ Doamne ingerasii tai/ Fie pazitorii mei/ Si in zi, si in noapte/ Pana-n ceasul cel de moarte. Amin. In numele Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin. Mami, dar ingerasul nu a venit… (dezamagit)

Eu: (panicata) Cum, nu a venit? (inspirata) Cred ca a ramas deasupra norilor ca sa nu ude hartiuta ta draga. Dar sa stii ca te aude. Tu spune-i ce ai de spus.

Matei: Bine. Ingerasule, te rog sa te duci la Doamne si sa-i dai hartiuta mea si sa-i spui sa scrie inapoi ce a citit mami, da? Gata. I-am spus.

Eu: Bine. Acum ne putem intoarce la trebrile noastre. Te iubesc!

Matei: Si eu te iubesc!

Incheierea perfecta pentru o dupa-amiaza de sambata presarata cu urlete si plansete. O lectie invatata (va las pe voi sa ghiciti de catre cine). O dorinta reinviata de a ma perfectiona in arta parenting-ului. Si un gand: „Nu fi parinte! Fii o fiinta umana care este parinte!”(Haim G. Ginott).

!!SFAT: Astazi am eu nevoie de sfatul vostru. Ce credeti ca am gresit? Cum credeti ca ar fi trebuit sa procedez? Cum ati fi facut fata acestei situatii?