Cinci jocuri de conectare în familie

Matei o înghiontește pe Areta. Areta o necăjește de Eva. Eva îl trage de păr pe Matei. Areta sare să o ajute și îl zgârie și ea. Matei rupe desenele fetelor și trântește nervos ușa. Îmi cere să îl las la tabletă pentru că ”toți colegii lui se joacă la tabletă, numai el nu.” Eu sunt rea și viața e nedreaptă. Le ofer biscuiți ca să-i îmbunez. Areta primește un biscuit rupt și scandalul reîncepe: ”numai mie mi se întâmplă”, ”nu e corect”, etc. Le promit desene animate după ce termină de strâns puzzle-ul cu care s-au jucat și mă trezesc după 10 minute cu piesele împrăștiate prin toată casa, cutia ruptă și două fetițe încăierate. Matei refuză să-și facă temele. Nervii mei sunt la pământ și mi-ar plăcea să-i aliniez în genunchi pe coji de nuci și să-i altoiesc cu o vărguță de alun.

Bate vântul. Se face noaptea mai repede. Plouă și e noroi. Alifantis îți cântă ”A venit, a venit…” ți-e clar în sfârșit. A venit toamna. Odată cu ea s-au împuținat ocaziile în care copiii se zbânțuie, alergă, sar și își consumă energia. Plus că energia ta ca părinte scade drastic. În această stare generală se conturează acut nevoia de CONECTARE.

Las la o parte gândurile machiavelice și scot din tolba cu instrumente Hand in Hand Parenting PLAYLISTENING – Ascultarea prin joacă.

Conectare și deconectare

Mai întâi să absolvim toamna de vină și să vă spun că astfel de comportamente deraiate și deranjante sunt urmarea normală a DECONECTĂRII. Poate copiii se joacă de ceva vreme singuri. Poate n-ai avut vreme să petreci timp cu ei din varii motive, iar ei nu ți-au putut simți afecțiunea. Poate la școală/grădiniță s-a întâmplat ceva ce i-a speriat sau derutat. Poate ai fost plecat în delegație și ai lipsit mai mult decât de obicei de acasă. Sursele deconectării pot fi multe și au mare legătură cu cât de prezent sau absent ești în/din viața copilului tău. Ceea ce vreau să reții sunt următoarele două lucruri: DECONECTAREA ESTE INEVITABILĂ (și nu e vina nimănui) și CONECTAREA ESTE VITALĂ (aici intervine adultul părinte).

Dragoste cu năbădăi

Am văzut de ce deconectarea este inevitabilă. Hai să-ți spun și de ce este vitală. Ne naștem cu nevoia de a ne simți conectați, iubiți, în siguranță, îngrijiți. Atât timp cât suntem în acest sentiment putem învăța lucruri noi, putem coopera, iubi și oferi empatie. Sistemul nostru limbic e liniștit și lasă informația să treacă spre centrul gândirii – cortexul prefrontal. Pe măsură ce în sistemul limbic se adună momente de deconectare, discrepanțe între cererile noastre și răspunsurile adulților din viața noastră, răni emoționale, frici și frustrări, creierului nostru îi vine tot mai greu să se scuture de emoțiile puternice și să ajungă la starea de calm și afecțiune. Cred că te-ai prins deja de unde vin comportamentele atomice ale copiilor mei prezentate anterior.

Ce e de făcut?

Ai ghicit din nou! E timpul să vă conectați – nu la priză sau la tabletă, deși, uneori ultima poate fi o opțiune, dar asta e altă discuție. E timpul pentru cele două creiere – al tău și al copilului –  să se conecteze, să găsească frecvența comună și să ”cânte” la unison. Ce mod mai plăcut poate fi decât joaca pentru a face asta??

Playlistening – Ascultarea prin joacă

Să ne jucăm, zic. Dar nu chiar oricum. ”Este un anume fel de joacă prin care aduci veselia în casă și prin care îi ajuți pe copii să-și vindece din ezitările, fricile și grijile pe care le au. Joaca este ghidată de copil, iar tu îți iei rolul care îi construiește încrederea în sine și reziliența prin râs. Scopul jocului este să faci contact afectuos și viguros cu copilul tău și să garantezi că mândria nu-i va fi încălcată. Eu îi spun Playlistening”, zice Patty Wipfler, fondatoarea Hand in Hand Parenting și autoarea cărții Listen – Five Simple Tools to Meet your Everyday Chalenges. În cuvinte puține: copilul ghidează jocul, adultul preia rolul de neîndemânatic, prost, abandonat, împiedicat, uituc, etc., fac mult contact fizic și râd. Râsul este reperul că ești pe drumul cel bun.

Nu te mai țin în suspans. Iată cinci metode să vă conectați în familie prin joacă.

  1. ”Timp în familie” – fiecare membru alege un joc sau o activitate pe care toți ceilalți trebuie să o facă timp de 5 minute. Fiecare membru al familie are ocazia să fie organ de decizie, să se simtă puternic și important, dar și să respecte rândul, părerile altora și să-și exerseze empatia. Timp alocat pentru o familie cu 5 membri: ~ 30 min.

 

  1. ”Fă ca șeful” – fiecare membru al familiei alege câte o melodie de dans. Când în difuzor se aude melodia aleasă de mine, eu ies în față și devin șeful. Fac ce mișcări vreau, iar ceilalți trebuie să mă copieze. Când se termină melodia îmi iau locul în gașcă și devine șef cel al cărui melodie rulează. Timp alocat pentru o familie cu 5 membri: ~30 min.

 

  1. ”Pânza de păianjen” – ai nevoie de pături sau cearșafuri ușoare. E un fel de prinselea. Unul e păianjenul și trebuie să arunce pânza ca să prindă muștele/albinile sau ce vreți voi. Cel prins este înfășurat în ”pânză” ca într-un cocon și depozitat pe o canapea până sunt prinși ceilalți. Ultimul neprins devine păianjenul din runda următoare. Ai grijă ca fiecare copil să fie păianjen măcar o dată, iar tu să fii prins cât mai spectaculos sau stupid – vezi ce-i face pe copii să râdă mai tare. Timp alocat pentru o familie cu 5 membri: ~15 min.

 

  1. ”Leagăn și sanie” – ai nevoie de o pătură rezistentă și o podea alunecoasă (merge și pe covoare, cu puțină îndemânare). E simplu. Pentru ”leagăn”, copilul se așează pe pătură iar adulții apucă cele patru capete și îl dau huța. Mai poți ”scăpa” pătura peste el când urmează să coboare și să-l cauți impacientat ca și cum n-ai ști unde a dispărut. Să te arăți surpins și încântat să-l revezi.

Pentru ”sanie”, copilul se așează pe un capăt de pătură, iar adultul îl târâie pe podea. E foarte distractiv!!

 

  1. ”Bătaie cu perne” – e deja un clasic acest joc de conectare. Ai nevoie de perne moi, plușuri sau haine din coșul cu rufe. Poți să alegi un obiectiv pe care copiii urmează să-l cucerească – ”Asta e mingea cu puterile mele mămicești. Nu veți reuși niciodată să o dărâmați!”, spus cu o voce jucăușă de vrăjitoare care invită exact la contrariul. Poți să inventezi o regulă comică pe care copiii să o încalce – ”De azi înainte, perna asta va sta doar pe capul Aretei. Cine încalcă această regulă va fi aspru pedepsit”, spus cu o voce de prefăcută autoritate. Poți să devii chiar tu ținta ”obuzelor” așezându-te pe podea și declarând solemn ”În sfârșit puțină liniște. Am să mă așez aici pentru că sigur nimeni nu va arunca cu perne în mine”. Arată-ți surpinderea când copiii vor tăbărî pe tine, ușurarea că folosesc obiecte moi și încântarea că reușesc să nimerească ținta atât de bine și de des.

Astfel de interacțiuni conectează familia, întăresc relațiile frumoase dintre ei, dau încredere și siguranță copiilor, ne destind pe toți și SUNT DISTRACTIVE!!! Le poți iniția când observi comportamente ca cele enumerate la început, înainte de a merge la somn, masă sau școală, când a apărut un nou membru în familie, când te-ai săturat să dai ordine care nu funcționează și vrei să încerci o metodă blândă și caldă de a aborda conflictele între frați.

Dacă vrei răspunsuri specifice pentru situațiile pe care le întâlnești în familia ta, te aștept să-mi scrii pe adresa de e-mail sfatulmamei@gmail.com  sau să-mi trimiți un mesaj pe pagina de Facebook Sfatul Mamei.

Tagged with:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.