Bine v-am găsit, dragi părinți!
Dacă sunteți aici, e clar că sunteți niște părinți minunați care vor să ofere ce pot ei mai bun copiilor lor. Și e și mai evident că sunteți niște părinți curajoși, care au făcut niște alegeri grele în viață și cărora nu le este frică să învețe lucruri noi. Prezența voastră aici e dovada că sunteți pregătiți să primiți ajutorul de care aveți nevoie.
Sunt Irina Nichifiriuc, instructor Hand in Hand Parenting, mamă de trei copii – un băiat de 15 ani și două fete de 12 și 10 ani – și femeie care a ales divorțul. Lucrez cu părinții care își doresc o relație solidă cu copii lor bazată pe încredere, blândețe și bucurie. Îmi ajut clienții să iasă din modelul învechit de parenting și să-și acceseze sinele blând, jucăuș și încrezător. O dată pe lună organizez la Iași Mamele Petrec Împreună, un eveniment dedicat exclusiv mamelor pentru a le învăța pe acestea să se prioritizeze, să aibă grijă de ele mai întâi pentru a putea da mai apoi din preaplin și copiilor.
Pe 28 august 2023 am fost speaker în cadrul Conferinței Holistice de Parenting & Educație Nonformală organizat de Holistic Academy Romania și am vorbit din experiența proprie și din practica de consiliere cu părinții despre Cum îi susținem pe copii în procesul de divorț. Împărtășesc și cu tine cele cinci instrumente despre care cred că sunt utile în orice proces de separare.
Fie că e un început de grădiniță, mutarea într-un loc nou, trecerea într-o nouă etapă de viață, pierderea cuiva drag sau divorțul părinților. Copiii au nevoie de susținere emoțională pentru a naviga mai ușor și a înțelege aceste procese.
Divorțul, în mod deosebit, e tipul de separare cu mulți actori implicați și, deseori, fără regizor. Procesul de separare începe cu mult înainte de divorțul faptic. Emoțiile partenerilor implicați în acest proces, faptele, vorbele, privirile sau chiar lipsa lor, toate au impact și asupra copiilor. Fie că sunt martori direcți la ele sau doar spectatori ocazionali, copiii percep la nivel profund stările emoționale ale părinților și mai ales ale mamelor, ele fiind cel mai des persoanele care îi îngrijesc. De aceea, primul și cel mai important instrument este AI GRIJĂ MAI ÎNTÂI DE TINE. Este esențial ca părintele care își asumă acest rol – de îngrijitor principal – să AIBĂ GRIJĂ MAI ÎNTÂI DE EL.
A avea grijă mai întâi de tine înseamnă să te menții sănătos fizic și să te îngrijești de starea ta emoțională. Construiește-ți un sistem de suport în jurul tău. Vorbește despre divorț sau posibilitatea lui, despre stările prin care treci, plângi, urlă, trântește ce ai de trântit în prezența unui adult care poate să te conțină. E o perioadă cu o încărcătură profundă și fie că a fost decizia ta sau nu, divorțul înseamnă viață dată peste cap, incertitudine, frică, furie, neputință, libertate copleșitoare, instabilitate financiară, într-un cuvânt o schimbare din temelii. Așa că, ai mai întâi grijă de tine. Umple-ți paharul emoțional cât poți de des. Dacă este nevoie, apelează la un specialist pentru a te ajuta să gestionezi tumultul care vine. Îmi amintesc că în primele luni după separare aveam și câte 3-4 întâlniri săptămânale de o oră cu partenerele mele de ascultare pentru că mereu apărea câte ceva care mă destabiliza, iar ascultarea lor îmi dădea contextul potrivit să deversez rahatul emoțional fără frica de a răni pe cineva și îmi asigura liniștea sufletească să merg înainte.
Al doilea instrument este unul foarte la îndemână, dar de multe ori uitat: FII SINCER.
Spuneam deja că copilul tău e conectat profund la tine. Radarul lui emoțional scanează non stop mediul și caută răspunsul la 3 întrebări:
- sunt în siguranță?
- este cineva cu mine?
- sunt acceptat așa cum sunt?
Sinceritatea răspunde cu DA la cele 3 întrebări esențiale pentru dezvoltarea lui. Când se simte conectat, în siguranță, și acceptat, copilul lasă garda jos și învață, iubește, crește armonios. Altfel, sistemul lui de apărare se activează și reacțiile lui sunt cele primare de luptă, fugă sau îngheț.
Cel mai probabil în procesul de divorț noi, adulții, nu vom putea fi cu totul disponibili pentru copii. Este normal. Dar vorbind cu ei sincer despre emoțiile noastre, despre schimbările ce urmează și despre emoțiile lor, vom pune cărămizi puternice la temelia peretelui de siguranță de care au nevoie.
Vom demonstra astfel că nu suntem un adult perfect, dar suntem unul pe care se pot baza să fie sincer și de încredere, un adult care nu pleacă nicăieri, chiar dacă a ales să plece de lângă partenerul de viață. Relația cu copilul este una cu totul diferită și separată de cea cu partenerul. Spune-i în cuvinte cât mai simple cum stă situația. Încearcă să nu înflorești și nici să pui prea multă emoție în poveste. Explică-i partea tehnică a divorțului. Apoi lasă loc de întrebări specifice. Răspunde doar la întrebările copilului, nu adăuga completări de la tine. Ajută-l să înțeleagă că divorțul e treaba adulților, consecințele însă se răsfrâng și asupra copiilor și că ești aici orice ar fi. DA, viața e grea dar tu, copile, nu ești singur. Ai oameni care au grijă de tine.
Pentru a-i aminti copilului că e acceptat așa cum este ne vom folosi de instrumentul Hand in Hand Parenting ASCULTAREA EMOȚIILOR. Acest instrument te invită să faci loc EMOȚIILOR COPIILOR TĂI. E foarte posibil ca în perioada imediat următoare despărțirii, copii să aibă mai multe tantrumuri, schimbări de comportament alimentar, dificultăți cu somnul, regresii și somatizări corporale. E timpul să te așezi alături și să asculți tumultul de emoții care se dezlănțuie. Să-l conții cât își plânge tristețea, își urlă furia sau își joacă frica. E timpul să fii farul din mijlocul furtunii și ghipsul din jurul suflețelului rupt. Nu e nevoie să repari nimic. Știe el să o facă mai bine. E nevoie să fii prezent, atent, iubitor, liniștit, puternic. Să menții cârma până iese el din furtună, apoi să-i predai înapoi conducerea.
Permite-i copilului tău să fie și el sincer fără să-l judeci. Să-ți spună cât de prost, rău, nepriceput, idiot ești. Să se elibereze de greutatea emoțiilor pe care le-a înmagazinat prin metodele care îi vin cel mai la îndemână. Amintește-ți că aceasta nu este evaluarea ta finală ca părinte, e doar felul lui de a deversa din rahatul emoțional de care nu are nevoie, într-un mediu sigur, unde nu poate răni pe nimeni. M-a durut când fiica mea cea mică mi-a zis printre lacrimi în timpul unui tantrum pornit sub un pretext oarecare că cum îmi permit eu să fiu fericită când ea e nefericită, dar am înțeles că era durerea ei insuportabilă pe care s-a simțit în siguranță să mi-o dea mie pentru că a simțit că pot să o conțin. Așa că nu am luat-o personal.
Oricum ar fi procesul de divorț, amintește-ți să fii farul din furtună, iar asta înseamnă SĂ PUI ȘI LIMITE. Unii părinți, mai ales în competiția cu partenerul, tind să le facă pe plac copiilor cât mai mult pentru a câștiga puncte. Pe termen scurt, în funcție și de vârsta copiilor, s-ar putea să funcționeze. Pe termen lung, însă încălcarea flagrantă a limitelor creează un sentiment de nesiguranță și neîncredere, o lipsă de control. Copilul își spune: acest adult nu e capabil să-mi facă față și fie va ceda la infinit, iar eu nu voi avea o direcție în viață, fie la un moment dat va exploda și-mi va face viața și mai grea. Să spui NU unui copil care deja trece prin momente grele, poate fi insuportabil pentru un adult instabil emoțional, de aceea ne întoarcem la punctul unu și avem grijă mai întâi de noi. Să spui NU din papucii unui adult stabil și asumat, poate fi un cadou neprețuit pentru un copil care trece printr-o perioadă grea. Poate fi oportunitatea perfectă pentru a vă apropia și mai mult conctându-vă prin puterea ascultării, a plânsului și chiar a râsului.
Ajungem astfel la ultimul instrument despre care vreau să vă vorbesc – TIMP PENTRU JOACĂ.
Indiferent de vârstă copiii iubesc joaca. Prin joacă învață, socializează, înțeleg lumea. Un divorț e momentul să învețe un nou stil de viață, să se conecteze cu alți oameni mari sau mici să înțeleagă lumea și evenimentele care i se întâmplă, iar joaca poate fi un mijloc potrivit pentru a face aceste lucruri. Jucați-vă mult. Jucați-vă des. Mergeți pe firul râsetelor. Cu un copil mic joaca poate lua forma unor trânte și țipete, competiții interminabile, inversări de rol. Pentru un adolescent poate fi pur și simplu o plimbare regulată pe un traseu prestabilit și vorbit (sau ascultat) despre jocurile video care îi plac, așa cum am făcut cu adolescentul meu. Important e ca joaca să ofere contextul de lucru emoțional și de conectare umană profundă. Să fie ocazia de a ne distra, de a ne simți bine, de a avea un moment de bucurie într-o mare de momente greu de gestionat.
Ceea ce gândesc părinții că este mai bine pentru copii uneori e perceput fix pe dos de către aceștia. Aici e chestiune de comunicare. Totuși, să ținem minte că părinții chiar fac lucrurile din dragoste, cu intenții bune, chiar dacă rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. Și că fac ce pot mai bine cu resursele și cunoștințele pe care le au la momentul respectiv. Iar copiii au și ei puterea de a fi rezilienți, de a-și transforma realitatea pentru a avea o viață mai bună.
Intenția mea astăzi a fost să dau câteva direcții care să permită o mai bună comunicare dintre părinți și copii astfel încât prăpastia dintre ei să fie cât mai mică.
Pentru mai multe informații vă invit să ne conectăm pe Facebook – Sfatul Mamei sau pe email sfatulmamei@gmail.com.
Vă îmbrățișez cu căldură și vă admir pentru curaj! Aveți grijă de voi!