O alta poezie

De aceasta data este vorba despre o colaborare dintre mami si tati. Tati este „vinovat” de galben si de cateva sugestii la rosu. Lectura placuta.

Un elefant
Foarte sarmant
Si cu turban
Foarte baban
peste campie
Incet mergea
Ce-i asta oare?
Se intreba.

Ce e albastru
infinit
Cu pete albe
Ati ghicit?
E cerul
plin de norisori
E acoperisul ploilor.

Ce-i verde
peste tot in jur
Covor imens, multicolor?
E iarba
florile si spinii
Cu toate-i fac pe plac
albinei.

Ce este ros,
rotund, turtit?
E soarele
la asfintit.
Cu raze lungi
cat orizontul
el arde-n departari
ca focul.

Ce este galben
lucitor,
ascuns sub frunza
de mohor?
E un spic
de grausor
ce se leagana usor
in lumina zorilor.

Ce este roz,
cu nasul mic
cu ochi ca cerul
infinit,
cu fusta verde,
flori in par,
cu soarele pe pantofior,
cu spice in manuta sa?
Asa e.
Tu esti, draga mea.

1 thought on “O alta poezie”

Răspunde-i lui Florin Nichifiriuc Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.