Sunt mamă de trei copii. Aventurile mele presupun călătorii pentru prima oară cu trenul sau tramvaiul, alegerea celei mai eficiente și sănătoase metode de a scoate petele din tricourile și rochițele noi, găsirea celei mai distractive metode de a introduce mâncare în copii, navigarea cu succes a pieselor Lego de pe covorul din sufragerie și uscarea rapidă a lenjeriilor de pat ”accidentate” în seara precedentă. O aventură de o seară nu intra deloc pe lista scurtă. Până vinerea asta.
Acum câteva zile primesc o invitație tentantă. Mă gândesc și mă răzgândesc, dar apoi îmi zic: ”E doar o seară. Ce se poate întâmpla?”. Accept, așadar, invitația. O chem pe vecina mea drăguță care îmi supraveghează copiii atunci când trebuie să lipsesc de acasă. Mă îmbrac lejer, deși nu știu prea bine ce ar trebui să port. Aplic și ceva machiaj pentru că îmi dă un boost de încredere și pornesc oarecum temătoare spre necunoscut.
Cu cât mă apropii mai mult de destinație, prin cap îmi trec tot felul de gânduri: ”Oare voi fi la înălțime? Dacă n-o să fie ceea ce-mi imaginez? N-aș suporta încă o dezamăgire. Ce-o să zică soțul meu? Dar copii? Vor putea să mă mai privească în ochi?”. Ajung, iar șirul gândurilor îmi este întrerupt de un zâmbet larg. Zâmbesc înapoi timid. Sunt invitată să îmbrac un fel de echipament cu corzi și cleme, apoi urcăm împreună scările abrupte.
În sfârșit am ajuns. Tensiunea dintre noi e aproape palpabilă. Nici unul dintre noi nu mai făcuse asta vreodată. Întrebarea care plutește nerostită prinde într-un final glas:
”Adică noi trebuie să mergem acum pe firele astea subțiri??”
”Păi nu de asta am venit?”, zic eu nerăbdătoare. ”Doar suntem la Parc Aventura Nativa. Tu ce credeai că o să facem aici? E timpul să ne cățărăm în copac, să mergem pe sârmă și să ne dăm pe tiroliană. Hai curaj!”
Mă uit în jur și observ zâmbetele de pe fețele tuturor. Bloggeri și bloggerițe ieșeni cu spirit de aventură sau cu dorința de a-și depăși limitele, au acceptat invitația Andreei Chiriac de a face o tură de parc într-o seară caniculară de august.
Pe mine m-au impresionat blândețea și atenția cu care gazdele noastre ne-au primit, traseele perfect calibrate pentru toate vârstele și puterile și liniștea profundă a locului. Copacii care îți dau impresia că vor să te ia în brațe și să te legene îți dau voie să te urci până aproape de cer și să privești orașul de sus. E incredibil câtă liniște este aici deși ești foarte aproape de oraș (la doar 1,5 km față de Hanul Trei Sarmale).
M-am urcat până la cel mai înalt traseu cu avântul unei porumbițe care zboară pentru prima dată. Am inspirat aerul proaspăt și liniștea din pădure. Mi-am încercat puterile cu bușteni mișcători, panouri instabile și liane bine ancorate. M-am bucurat de timpul petrecut cu mine însămi, de aventura din această seară de neuitat și de relaxarea profundă care m-a cuprins acolo sus.
Colegii mei din blogosfera ieșeană au documentat și vizual aventura noastră după cum puteți vedea mai jos.
Eu m-am întors acasă cu chef de viață, cu poftă de joacă și cu o idee grozavă de petrecut timpul liber atât singură, cât și cu copiii. Apropos, doamnelor, ce ziceți ca la edița 4 a ”Mamele Petrec Împreună” să facem o vizită la Parc Aventura Nativa din Bîrnova, Iași?