Sezatoare. Cum si de ce ma joc cu copilul meu (2)

Buna sa va fie ziua precum vi-i inima.
Atat m-am jucat si m-am distrat in ultimele saptamani ca nici n-am avut timp sa scriu. Le cer sa ma ierte celor care n-au avut material de lectura si ii invit sa nu ma ocoleasca pe viitor. Dar haideti sa vedem ce-am mai facut?

Mai intai am participat activ la sezatoarea nr 2 legata de joc de la Atelierul Parintilor, apoi am elucidat misterul jocului la sezatoarea nr 3 si, in al treilea rand, am fost la vanatoare de comori. Vreti sa stiti mai multe? Cititi mai departe.

La sezatoarea „Cum si de ce ma joc cu copilul meu (2)” am pus in aplicare teoria invatata anterior, iar in cea de-a 3-a sezatoare am primit si explicatiile jocurilor practicate. Ne-am jucat efecticv cu copiii nostri. Unii mai timizi, altii de-a dreptul reticenti si altii entuziasti si dezinvolti, ne-am aliniat in dreptul geamului de la Carturesti si ne-am strambat si scalambait, oglindind actiunile prichindeilor nostri. Am stabilit o conexiune, am „dansat” dupa regulile copiilor si am mers pe firul rasetelor.

Am construit impreuna „blazonul familiei” pe care l-am afisat in cel mai vizibil loc din casa si il arboram cu mandrie in fata tuturor. S-a lasat cu plans cand tati a intervenit abuziv in minunatul desen, insa chestiunea a fost remediata cu o imbratisare si cateva incercari esuate a le lui mami de a spune „supercalifragilistic”. Am stabilit o conexiune, am „dansat” dupa regulile copiilor si am mers pe firul rasetelor.

Am jucat „Faci ce spun eu”, dar de data asta parintii erau cei care trebuiau sa execute, fara drept de apel, miscarile propuse de copil. Am sarit intr-un picior, m-am tinut de nas si am scos limba ca un adevarat clovn. Matei a ras si a inteles ca suntem dispusi sa respectam regulile lui si, poate, va fi mai deschis in a le respecta pe ale noastre. Am stabilit o conexiune, am „dansat” dupa regulile copiilor si am mers pe firul rasetelor.

Am descoperit, fara sa ne uitam, diverse obiecte dintr-o cutie magica. Si noi, parintii, si copiii ne-am exersat simturile si ne-am distrat. Am stabilit o conexiune, am „dansat” dupa regulile copiilor si am mers pe firul rasetelor.

Am incheiat, apoteotic, cu constructia unui turn falnic din pahare de plastic si banda adeziva. Ne-am exersat creativitatea si indemanarea, am lucrat in echipa si am ras, am ras mult. Am stabilit o conexiune, am „dansat” dupa regulile copiilor si am mers pe firul rasetelor.

Nu mi s-a blocat tastatura, de repet aceeasi fraza, ci vreau sa mi-o intiparesc in minte si sa defineasca o actiune normala si cotidiana. Am descoperit si metoda prin care ma pot juca cu copiii mei fara sa tin cont de alti ochi atintiti asupra mea: MA UIT DOAR IN OCHII COPIILOR MEI, AUD DOAR RASTELE LOR SI SIMT DOAR DRAGOSTEA LOR. Celor care se tem de ridicol, de lipsa de chef, de lipsa de inspiratie sau de lipsa de timp, le propun sa aplice metoda mea timp de o saptamana apoi sa-mi spuna daca a funstionat pentru ei asa cum a functionat pentru mine.

Acum ca am invatat sa ma joc, am inteles ce inseamna jocul si am gasit metoda ideala pentru a ma implica in jocul copiilor mei, ceea ce ne lipsea mai era o „vanatoare de comori”.

Sambata, am lasat si aspiratorul ascuns in debara, si praful sa se lafaie pe mobila si rufele sa se inghesuie in cos si am pornit spre o destinatie misterioasa. Pasii ne-au fost calauziti de indicii bine mestesugite de fetele de la Atelierul Parintilor. Am rezolvat ghicitori si puzzle-uri, am urmarit cararea de „ZAMBARETI” si, in sfarsit, am ajuns la KIDDO CAFE, pe Lascar Catargi. Dar drumul nu era nici pe departe ajuns la final. A trebuit sa prindem superputeri pentru a ne bucura de acest coltisor delicat de rai.

Cum sa prindem superputeri va veti intreba? Ei bine trecand niste probe, exact ca Harap-Alb, Fat Frumos sau Ileana Cosinzeana. Am patruns cu curaj printr-o panza de paianjen si am primit super puterea SUSTINERE. Pentru ca trebuie sa stiti ca n-am fi putut face asta unii fara ajutorul celorlalti. Am construit impreuna castele din carti de joc si astfel am obtinut puterea COOPERARE. Dintr-un mar, o sfoara, o cutie de chibrituri si niste foite de hartie am creat nave spatiale sau de pirati, arici si alte vietati si astfel am primit superputerea CREATIVITATE. Am invatat de la pitici cum sa facem un truc magic si, in acelasi timp, am obtinut inca o putere INVATAREA. Am alipit cercul super puterilor adaugand ultimul segment, cel al RESPECTULUI. Surprinzator, aceasta putere se obtine foarte simplu cu dragoste, imbratisari si intelegere fata de copilul, partenerul si prietenii nostri.

Dotati cu atatea superputeri, cu voie buna si entuziasm, ne-am dat seama ca tot ne lipseste ceva: O CAFEAAAA!!! Dar nu a trebuit sa cautam prea departe, pentru ca asa cum va spuneam, eram la KIDDO CAFE, iar cafeaua, racoritoarele de buna calitate si dulciurile erau la discretie. Nu ca e vorba de niste concetateni de-ai mei, dar va spun cu sinceritate ca proprietarii cafenelei si-au etalat cu eleganta, stil si bun gust realizarea si va invit sa nu ma credeti pe cuvant, ci sa mergeti si sa va convingeti singuri.

!!SFAT: Treziti-va copilul din voi si scoateti-l la joaca!!