Sfatul Kinetoterapeutului

Asa cum va anuntam anterior, urmeaza sa facem o serie de schimbari ale site-ului. Printre acestea se numara introducerea de noi rubrici. Una dintre acestea este Sfatul Kinetoterapeutului. Terapeutul in cauza este Iuliana David, sora mea.

Iuliana a absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport din Iasi specializarea Kinetoterapie si Motricitate speciala. Si-a luat masteratul la Universitatea de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti specializarea Recuperare si reeducare motorie si somato-functionala. Practica biodinamica craniosacrala integrata cunoscuta ca terapia craniosacrala si a absolvit recent un curs de prim ajutor organizat de Crucea Rosie Bucuresti. Are o experienta profesionala de 2 ani, timp in care a lucrat in special cu copii.

Prezentarile fiind facute sa vedem despre ce ne-a vorbit astazi Kinetoterapeutul nostru.

Stadii de dezvoltare a copilului: 0 – 6 luni

Dezvoltarea miscarilor la om este un proces complicat si de durata. Fiecare stadiu de dezvoltare respecta o anumita ordine, astfel abilitatile motorii progreseaza de la miscari grosiere la miscari specifice din ce in ce mai selective si mai fine.

Controlul corpului se dezvolta progresiv. La copil apar mai intai miscarile capului, apoi miscarile membrelor superioare – apucarea (prehensiunea) – apoi dezvoltandu-se si miscarile legate de mentinerea corpului si deplasarea acestuia: rostogolirea, tararea, sederea, ortostatismul – ridicarea in picioare, mersul.

In primul an de viata, copilul are o evolutie motorie spectaculoasa, pas cu pas, fara a sari peste faze ale dezvoltarii normale. Cunoasterea amanuntita a dezvoltarii neuro-motorii a copilului normal are o importanta majora atat in stabilirea unui diagnostic, cat si in ghidarea tratamentului de recuperare.

Pentru ca, de cele mai multe ori, atunci cand ajungem la medic avem impresia ca nu ne explica indeajuns si, cu siguranta, nu pe intelesul tuturor, va voi prezenta, in cele ce urmeaza, primele doua, din cele cinci stadii de dezvoltare ale copilului, concret perioada dintre 0 si 6 luni.

Stadiul 1 (0 – 3 luni) Stadiul miscarilor neorganizate.

La nou – nascut, miscarile sunt fara scop si fara finalitate. Copilul, aflat in pozitia culcat, nu poate sa – si intinda complet membrele, dar poate sa miste alternativ membrele inferioare, pumnii sunt stransi. Asezat pe burtica isi pastreaza in mare postura insa poate sa intoarca capul intr-o parte.

Are o postura asimetrica: capul – gatul inclinat pe o parte, rasucit spre partea opusa si in extensie (capul usor spre inapoi). Membrele superioare sunt sub “forma de toarta” – bratul adus spre trunchi, cotul indoit, pumnul inchis cu degetul mare strans in pumn. Membrele inferioare au genunchii indoiti si departati, talpile indoite spre gamba si rasucite usor spre exterior, degetele stranse.

La 1 luna, urmareste un obiect cu privirea dar numai intr-o parte. Din pozitia culcat se intoarce partial pe o parte, membrele indoindu-se mai puternic pe partea in care intorce – inclina capul. Pus pe burta, ridica pentru cateva momente capul si il intoarce. Gambele incearca sa faca miscari de tarare. Membrele inferioare se intind mai usor. Daca este sustinut in picioare apare reflexul de “pasire peste un obstacol”, iar daca este inclinat pe una din

parti, intinde piciorul de acea parte si incearca sa se sprijine pe varful piciorului. Nu are control asupra capului. Srange degetul care este introdus in palma sa – reflex de prindere. Fixeaza chipul adultului, reactioneaza la sunete puternice, inceteaza sa planga cand i se vorbeste.

La 2 luni, urmareste un obiect pe orizontala de la un capat la altul. Poate intinde cu o mai mare usurinta membrele inferioare dar cand este asezat pe burtica ramane nu membrele superioare indoite din cot. Se imbunatateste controlul capului. Distinge calitativ sunetele, mirosurile si apa simpla de cea indulcita; surade. Apar vocalizarile nediferentiale.

La 3 luni, copilul invinge usor gravitatia. Pus pe burtica sta cu bazinul pe planul de sprijin, se sustine pe antebrate si coate – postura “papusii” si isi mentine capul ridicat; nu deschide mereu pumnii. Isi exerseaza extensia: capului, apoi a coloanei si apoi a membrelor inferioare, care il va ajuta la rostogolire. Sustinut in picioare se sprijina pe un singur membru fara a mai sta pe varf. Incepe sa experimenteze miscari ale mainilor: prinde obiecte mari, trage cearsaful de sub el, se joaca cu mainile. Gangureste, distinge doua culori – rosu si verde – , gustul dulce de cel sarat si acru.

Stadiul 2 (4 – 6 luni) Stadiul miscarilor necoordonate

La 4 luni copilul se intoarce pe jumatate pe burtica, poate tine capul ridicat si sa-l intoarca in ambele sensuri; deschide mana dar misca si degetul mare pentru al pregati pentru prinderea obiectelor. Prinde cu mana obiecte, se agata de parul si hainele persoanelor care se apleaca asupra sa. Isi perfectioneaza atat auzul cat si gustul.

La 5 luni controlul capului este foarte bun astfel poate fi sprijinit in sezut. Pedaleaza, isi prinde coapsa, chiar si piciorul si il duce la gura. Face miscari controlate pentru a da la o parte un material asezat pe fata. Are un control foarte bun al pozitiei in culcat pe burta si pe spate.
La 6 luni copilul poate fi asezat in sezut, reusind sa isi ridice capul si sa il rasuceasca intr-o parte. Se rostogoleste pe burta si pe spate, se taraste in toate sunsurile si in toate modurile. Pus pe burtica poate sa stea sprijinit pe palme avand coatele intinse. Prinde obiecte in mod precar cu opozitia partiala a degetului mare. Isi recunoaste mama si distinge chipurile familiale de cele straine.

Dezvoltarea copilului este un proces continuu, asupra caruia atentia parintilor trebuie sa fie mereu in alerta pentru a surprinde orice abatere de la normal. A observa la timp aduce avantajul actionarii precoce, cu ajutorul specialistilor (medici pediatri, neuropsihiatri, kinetoterapeuti), in vederea descoperirii si corectarii tulburarilor.

Este foarte important sa cunostem aceste stadii de dezvoltare si mai ales sa le respectam pentru ca fara participarea constienta a copilului nu putem forma scheme motorii corecte. Delimitarea intre stadii este foarte fina si din aceasta cauza nu trebuie sa insistam asupra perfectionarii unei activitati inainte ca activitatea anterioara de evolutie sa fie atinsa la nivelul ei maxim.

!! SFAT: Toate cele prezentate mai sus trebuie privite ca niste date relative. Nu trebuie sa existe motive de ingrijorare daca exista diferente de o luna sau doua. Unii copii se ridica in picioare la 8 luni, altii mai tarziu la 12 – 18 luni, unii copii nu merg niciodata in “patru labe” insa este foarte importat sa le creem un mediu propice dezvoltarii oricarei abilitati oferindu-le dragostea si atentia noastra.