5 motive să NU mergi la sală

Bună să-ți fie ziua precum ți-i inima!

Măcar a ta să fie bună că pe mine mă dor toate. Merg înțepată ca manechinele pe catwalk fiindcă am febră musculară la picioare, iar de mâini ce să mai zic. Abia le plimb pe tastatură. N-am fost nici la prășit și nici la făcut betoane. Vin de la… sală.

Scriu acest articol ca să te conving să nu faci asta niciodată. Pe bune, de ce te-ai supune unui asemenea chin?? Știu cel puțin 5 motive să nu mergi la sală. Le știi și tu, nu?

Nu ai timp

Păi, nu e evident? Muncești zi lumină. Ai copii, casă și mașină de curățat, alimentat și organizat. Ora aia pe care o petreci singură practic nu există. Ai fantezii cu ea. Ai dormi. Ai merge la shopping de pantofi. Ai mânca ciocolată… ziua. Ai face sport și te-ai relaxa la piscină. Dar ora aceea nu există. Ei, mai faci câte un maraton de Anatomia lui Grey din când în când. Mai fugi în pauza de masă la mall. Ce-i drept, odată ai chemat-o pe mama să stea cu copiii și ai mers la teatru, dar pentru sport nu este timp. În plus…

Ți-e rușine

Abia te apleci să-ți atingi genunchii, n-ai putea niciodată să te întinzi grațios până la glezne. Burtica atârnă peste pantaloni, iar brațele tale sunt cam flasce. Dar cum Dumnezeu să fie altfel, că doar ești mamă. După trei sarcini cine are tupeul să-ți spună că ar trebui să arăți altfel. Pe lângă toate astea mai ai un secret teribil. De câte ori încerci să țopăi și tu puțin, te cam scapi un pic pe tine. Doamne, cum să mergi așa la sală??? Sigur numai ție ți se întâmplă așa ceva. Ah, și nu vezi că ești cam bătrână? La sală merg doar gazelele de 20 de ani care își caută soț. Tu ai soț și ar fi cazul să stai liniștită acasă. Oricum…

Nu te poți organiza

Știi data trecută când ai încercat și trebuia să alergi dintr-o parte în alta ca nebuna?? Fă-le mâncare la copii, așteaptă-l pe soț să vină acasă, urcă în mașină, condu 20 de minute, zbânțuie-te o oră apoi condu iar 20 de minute. Și asta de 2 ori pe săptămână? Da’ ce ești tu, Superman? Și mai încurcai și zilele. Și soțul trebuia să iasă mai devreme de la serviciu de două ori pe săptămână… Doamne ce tevatură! Iar când el nu poate să plece mai repede de la serviciu…

Ce faci cu copiii?

Vai de mine, trebuie să apelezi la mama, soacra, vecina. Și să le spui că mergi la sală? Păi, cine a mai pomenit așa ceva? Să îți iei timp pentru tine? Păi, și copiii? Nu poți să-i lași singuri MEREU. Copiii au nevoie de mama lor non-stop! Nu ți-o vor ierta niciodată că ai încercat să te menții cât mai în formă și cât mai sănătoasă. Cine are nevoie de articulații care nu scârțâie?

Tu nu ai nevoie

Nici somn liniștit nu îți trebuie. Iar durerea de spate e deja prietena ta și îi cunoști toate tabieturile. Tu ești femeie deșteaptă și ai citit deja la mine că mersul la sală provoacă dureri de picioare și brațe. Deci, n-are rost să înlocuiești o durere cu alta. Ce nu ai citit încă e faptul că…

Eu mi-am făcut timp să merg în ultimele 3 luni, cel puțin o dată pe săptămână, la sală. N-a fost deloc ușor. Cu trei copii și cu vacanța. Ce m-a ajutat a fost faptul că nu mergeam singură, ci împreună cu Andreea și alte câteva mame la fel de ”nebune” ca mine. M-a ajutat, faptul că am stabilit împreună un program de ”vizite” în funcție de activitatea noastră obișnuită și ne-am susținut una pe alta să ne ținem de el. După câteva antrenamente și o porție zdravănă de Parteneriat de Ascultare…

Nu-mi mai e deloc rușine nici de colăceii de pe burtă, nici de vârstă și nici de micile accidente. Pentru colăcei exersez mai mult, ba chiar am mers și la antrenamentele organizate de antrenorul nostru Mihai Petrovici la stadion. Acolo i-am implicat și pe copii și uneori chiar pe soț.

Cu vârsta n-am cum să o dau cotită, dar pot să-mi schimb atitudinea față de ea. Antrenamentele în aer liber, oamenii absolut fabuloși pe care i-am cunoscut acolo și constanța mișcării corecte îmi dau o stare de bine, de încredere și de împăcare.

Pentru ultima problemă folosesc absorbante, dar chestia tare e că de când merg la sală parcă nu prea se mai manifestă. Ce să zic, toți mușchii s-au întărit iar eu pot să țopăi în voie. Dacă nu mă țin de rutină, când mă întorc mă dor din nou picioarele. Ca acum. În concediu am cam tras chiulul și se vede. Eu cred ca e felul corpului meu de a mă certa că nu am grijă de el. Și atunci îi spun: data viitoare…

Mă organizez mai bine. Potrivesc să merg la antrenament chiar înainte de a lipsi o perioadă mai lungă. Îmi notez câteva exerciții pe care le pot face și în deplasare. Am grijă să organizez restul programului în funcție de orele de sală. Mi le trec în agendă ca pe orice eveniment important. Apelez la orice resursă – mamă, soacră, soț, vecină (nu în același timp), colegă de liceu, câine dresat să îi împiedice pe copii să dea foc la casă – și îmi iau timpul ăsta pentru mine, pentru corpul meu, pentru… 

Copiii mei care uneori se agață de mine să nu plec, mai ales dacă pe lângă sală mai am și alte evenimente. Mi se rupe sufletul și mă copleșește vinovăția. Dar știu că asta mi-o vor ierta. Însă o stare de sănătate ori de spirit precară nu-mi vor ierta. Nici eu nu-mi voi ierta prea ușor reacțiile tâmpite pe care le am când am corpul încordat de energie acumulată și nedescărcată. Ei își doresc ce-i mai bine pentru mine așa cum îmi doresc și eu pentru ei. Deci ce fac cu copiii? Le dau un exemplu sănătos. Îi învăț să aibă grijă de ei înșiși mai întâi și apoi de ceilalți. Fac trânte și alergări împreună cu ei mai ușor, nu mai gâfâi când dansăm în familie și nici nu-mi mai scârțâie genunchii când fac genoflexiuni fiindcă iar am pierdut la Macao . Pentru că știi ceva…

Eu am nevoie de mișcare. Am nevoie de sport făcut corect cu îndrumarea unor specialiști. Coatele și genunchii mei le sunt recunoscători antrenorilor de la DIETIS GYM pentru mobilitatea nou dobândită. Am nevoie și de ceva kilograme în minus, dar mai ales de câteva stări de voie bună în plus. Aici și-a spus cuvântul masajul anticelulitic și de relaxare făcut cu mâini de aur de doamnele de la DIETIS.

Trebuie să recunosc, la început ieșeam de la sală plină de nervi, de vină și de gânduri că asta nu e pentru mine. Mi-am impus să am răbdare și să-mi creez obiceiul. Acum corpul meu își cere drepturile. Nu mă mai lasă să lenevesc ori să mănânc prostii și nici să stau cocoșată. Pe partea de alimentație mă ajută mult sfaturile calde ale medicului nutriționist Anca Buruciuc. Încă mai am mult de mers pe drumul spre o alimentație sănătoasă, dar Anca nu mă lasă să renunț, sunt sigură. Și pentru asta îi mulțumesc!

Ce să zic, să nu te prind pe la sală. Se lasă cu efecte secundare: articulații mobile, kilograme în minus și zâmbete largi. Acum dacă vrei neapărat să nu ții cont de sfatul meu, să știi că aici găsești programul la DIETIS pe luna septembrie. Alege tu cum vrei să te torturezi!

Featured Image by Ryan McGuire from Pixabay